O cauza ajunge de la noi la CEDO numai dupa ce a judecat-o instanta de fond din tara noastra, dupa ce s-a terminat recursul, s-a ispravit apelul, iar reclamantul tot se mai plange la bec - ultima instanta la care te mai poti plange in Romania, dupa ce hotararea a devenit definitiva si irevocabila.
In mod ciudat, majoritatea celor care, in patria muma, se plang la bec, castiga la CEDO, ceea ce, pentru justitia romana, inseamna o pata pe obraz.
Obrazul pistruiat al Justitiei
Fata de cate pete tot primeste justitia noastra, este clar ca, privit in oglinda, obrazul se vede numai pistrui. Si, totusi, nu se lecuieste. Aproape nu exista caz din cele care ajung la CEDO pe care obrazul pistruiat al Justitiei sa nu-l piarda acolo.
Numai in ultimele luni, din cateva zeci de reclamanti, unul singur n-a avut castig de cauza la CEDO. Pentru toti ceilalti, statul a fost pus sa le plateasca daune morale, materiale, cheltuieli de judecata si altele, toate in euro.
Cauzele parca sunt scoase din "Cartea recordurilor". Unii isi revendica proprietatile pentru care se judeca de doua decenii. Altii nu revendica nimic in fond, dar se plang ca Justitia i-a purtat pe drumuri ani de zile si cer despagubiri pentru timpul pierdut.
Pana si detinuitii din inchisoiri se plang la CEDO: ba ca inchisoarea e plina de purici si sobolani, ba ca lipseste igiena sau ca, in celula, e aglomeratie.
Cateva mostre de judecatori balcanici si justiie europeana
1. CEDO a hotarat acum cateva zile ca statul sa le plateasca sotilor Nicolae si Elena Vlase o despagubire de 15.000 de euro, pentru tergiversarea timp de 20 de ani a procesului legat de moartea fiului lor, Nicusor Vlase.
2. In aceeasi zi, CEDO a obligat statul roman sa-l despagubeasca pe Teodor Maries cu 6.000 de euro, pentru ca a lasat fara raspuns sol
