Foto: Iulia Gorneanu “Iaca, sunt bătrână, da’ zilele nu le-am văzut niciodată la fel; parcă atâtea câte am trăit, tot în alt fel au fost trecute.” Aşa îi povestea lui Ernest Bernea, Şerban Maria din Tohanu Nou în urmă cu mai bine de o jumătate de secol.
A şasea săptămână de la Paşti aduce zile însemnate în Calendarul popular al românilor: Miercurea Bălţatelor sau Pestriţele - ţinută pentru primejdii – şi Joia Înălţării Domului, ce vine odată cu Ispasul şi Paştile Cailor, la 40 de zile după Înviere, încheind astfel ciclul sărbătorilor pascale.
Miercurea Bălţatelor
Sărbătoare populară aproape dată uitării, Bălţatele sau Pestriţele se serbau timp de două zile, una dintre acestea fiind miercurea de dinaintea Ispasului iar cealaltă, vinerea de după Ispas. În prima zi se lucra până la amiază după care se sărbătorea, urmând ca, în ce-a de-a doua zi, lucrurile să se desfăşoare pe dos, dimineaţa se ţinea sărbătoarea iar după masă se muncea. Miercurea Bălţatelor era o zi magică, zi în care se culegeau plante bune de leac şi de dragoste, fermecătoarele încercau încă din zorii zilei să ia mana câmpului şi laptele vitelor iar femeile suflau în bucium ca să le îndepărteze vrăjile. Se povesteşte că în noaptea aceasta înfloreşte feriga. Tot acum înfloreşte şi se scutură floarea de alun iar cine o culege şi o bea, scapă de orice boală. Alte practici şi obiceiuri magice cu un pronunţat caracter apotropaic vorbesc despre atingerea vitelor cu frunze de leuştean pentru a le proteja de strigoi, precum şi de împodobirea ferestrelor, uşilor şi porţilor cu această plantă magică, ce apară oamenii de sufletele rătăcitoare şi spiritele malefice. Tot despre leuştean se crede că ar fi crescut la piciorul Crucii lui Hristos.
Joi, la Paştile Cailor…
Calul a fost considerat dintotdeauna un animal sacru, fiindu-i atribuită de multe ori conştiinţa misterelo
