Şic. Camelia Şucu îşi poartă cu graţie accesoriile, devenite parte a stilului său de viaţă Echipă. Ioana şi Cristina, cele două fiiceAţi făcut Facultatea de Medicină şi cu siguranţă aţi fi fost un medic bun. Ce v-a făcut să renunţaţi la halatul alb şi să intraţi în afacerea cu mobilier?

Camelia Şucu: Înainte de '90, mobilându-mi apartamentul din Militari în care am stat până în 2000, am cunoscut un domn care administra un magazin din Pipera, cu mobilă făcută pentru export. Ceea ce am văzut acolo m-a dat pe spate, pe româneşte. Şi, după fiecare stagiu la spital, mă duceam acolo cu metroul ca să mă uit la mobilă. Îmi făceam planul ce pun în fiecare cameră, deşi nu puteam să o obţin, neavând aprobările care erau necesare pe vremea aceea. Aşa am conştientizat plăcerea mea de a amenaja casa. Şi, cu acel adminstrator, am pornit o afacere, cu partenerul meu de atunci, Dan (Şucu, n.red.). Nu a mers însă, acea afacere. După care i-am spus lui Dan că îl ajut eu să continue. Şi aşa am început. Pentru fiecare dintre noi există momente în care trebuie să alegi. Asta am ales atunci.

Şi aţi ajuns să fiţi numită "Regina mobilei". Între timp, v-aţi reorientat şi spre alte afaceri, cum este Piaţa de gros. Ce caută o "regină" în piaţă?

Camelia Şucu: (Râde) Păi, după ce am renunţat să mai fac oamenii sănătoşi prin spital şi v-am făcut fericiţi cu designul de interior, m-am gândit să vă aduc cele mai proaspete alimente din România şi din afară. Piaţa de gros nu face decât să elimine şirul de intermediari şi să ajute producătorul să aibă unul singur. Este mult de muncă, dar, din moment ce am cumpărat-o, nu am de ales. Mi-am zis: «Asta vrei, cucoană? Păi atunci du-te şi vezi cine sunt producătorii, ce trebuie făcut». Sunt multe bariere, cum ar fi TVA-ul crescut, care a sărăcit şi populaţia şi statul. Eu nu pot să înţeleg aşa ceva! Adică din coşul zilnic, un sfert nu e al tău