Eliminarea controalelor la frontieră o dată ce România va fi acceptată în spaţiul Schengen pune pe umerii poliţiştilor români o responsabilitate mare. Ei au însă acces, din toamna anului trecut, la baza de date comună a statelor Schengen, instrument pe care învaţă acum să-l folosească. Se lovesc uneori de lipsa de semnal şi de o logistică deficitară.
Pe masa din biroul agentului de poliţie Gabriel Dobre, din comuna Sineşti, judeţul Ialomiţa, tronează un calculator. Alături, pe faţa de masă înflorată, poliţistul îşi ţine aproape noul „terminal mobil". Arată ca o staţie obişnuită, dar face mult mai multe, ne asigură agentul. Nu departe de soba de teracotă, pe uşa unui fişet greoi, stă lipită o listă cu numere de telefon. Primul e de la Biroul SIRENE, care gestionează baza de date de la centru, din Bucureşti, urmează altele de la vămi, de la Oficiul Român pentru Imigrări şi de la direcţii de crimă organizată.
În birou e răcoare, agentul Dobre e fericit să scape de cele 30 de grade de afară şi să se aşeze la calculatorul recent „tunat" cu o aplicaţie prin care toţi cei patru lucrători de poliţie din Sineşti, plus şeful de post (aflat în misiune), au acces la Sistemul Informaţii Schengen - baza de date comună, de interes poliţienesc, a statelor membre Schengen. La Sineşti se află şi agentul principal Paul Manea, de la Poliţia Urziceni, unde este arondat postul comunal. În timp ce agentul Dobre, care are 23 de ani şi mult entuziasm, face o scurtă demonstraţie a putinţelor aplicaţiei de care e tare mândru, agentul Manea trece în revistă bunele şi relele sistemului: „Ne ajută mult, dar mai sunt unele probleme. Cu semnalul, pe la sate, de exemplu". Lipsa unei antene în comună şi pădurea din apropiere sunt piedici în calea semnalului, la Sineşti.
Agentul Dobre tastează încet, literă cu literă, parola şi id-ul aferente contului său. La Sineşt
