Dar, spre deosebire de alte dăţi, oarecum cu voia lui. Mă rog, pe un blog de femei din România, nu cred că spera să ajungă. O să îl anunţ, însă, că ne-a vizitat şi o să îi las un link. Pentru că asta fac, mai nou, cel care îl cunosc. Îi dau de veste pe unde îl văd, iar el se colecţionează. A fost nevoit să îşi dezvolte acest hobby ciudat după ce a intrat într-un magazin din Soho şi a descoperit că se vând tricouri cu faţa lui.

Mi-a plăcut să scriu povestea lui pentru Realitatea.NET. Aici, ca o notă de subsol, o să redau interviul care a stat în spatele articolului. Este vorba de Noam Galai, un israelian de 26 de ani care trăieşte la New York. Fotografia lui autoportret a făcut înconjurul lumii: de la zidurile din Iran şi reclame politice în Honduras la coperţi de revistă şi cărţi despre droguri. Se pare că faţa lui spune multe oamenilor, fără să vrea.

Şi o întrebare, înainte de interviu: v-aţi căutat pe internet? Care a fost cel mai ciudat loc în care v-aţi găsit?

What was the context in which you took the pictures? What mood were you in? Tell me about the coordinates of that day: what time was it, where did you take them, what were your thoughts?

I got the idea for that shoot many years before actually shooting it. Each time when i was yawning in front of a mirror, it just looked scary/cool… it looked like im screaming. I knew i that i have to take a photo of myself screaming and i knew image like that could work.

I took the pictures on February 17, 2006 afternoon in my NYC apartment. I was just bored, wanted to pass the time somehow and decided to try and create that screaming image i wanted to do for a long time. The whole photoshoot took less than 3 minutes. I wasnt angry/mad/sad/scared or anything like that – just bored.

Why did you made them, at that point? What was the purpose?

Its an idea i had for a long time and want