Programul economic al USL nu este cel mai prost document de partid pe care l-am citit în ultimii ani. Fără îndoială, se poate şi mai rău.
Ceea ce este admirabil în capodopera economiştilor reuniţi din PSD, PNL şi PC este modul în care se străduiesc să nu supere pe nimeni, să facă nişte promisiuni cât mai vagi şi să nu-şi ia nici un angajament consistent, a cărui neîndeplinire le-ar putea fi imputată.
Luaţi, de exemplu, acordul cu FMI. De vreo câţiva ani, şi liberalii, şi social-democraţii au portretizat această instituţie drept întruchiparea diavolului pe pământ. Dar ei ştiu că fără un acord cu Fondul, în contextul crizei mondiale, România nu se va putea împrumuta de pe piaţa internaţională decât la dobânzi uriaşe, cu costuri prohibitive. Aşa că, în programul USL scrie, prudent: "Adaptăm acordul cu FMI şi negociem, în 2013, un nou acord cu FMI, în baza acestor obiective asumate". Practic, ceea ce ne spun domnii Antonescu şi Ponta este că îşi vor negocia toate promisiunile electorale cu domnul Jeffrey Franks. Dacă Franks va spune că Fondul nu acceptă nicio scrisoare de intenţie care să prevadă reducerea impozitului pe salariu sau cotă redusă de TVA, ce va face USL? Pur şi simplu nu ştim şi, foarte probabil, nu ştiu nici domnii Ponta şi Antonescu.
Să mai luăm o promisiune din programul USL: crearea a cel puţin un milion de locuri de muncă! Vineri dimineaţa, la lansarea programului, până şi unul din comentatorii cu contract ai Antenei 3, Marius Pieleanu, se întreba enervat: cum? "Prin stimularea sectorului privat", răspunde USL. Din nou, cum? Tăcere. Sau duceţi-vă la pagina 28 a programului (ştiu, nimeni nu o să piardă timpul!): un şir întreg de angajamente fără nicio acoperire. Domenii strategice expediate într-o frază: "Priorităţi naţionale: agricultură şi energie". Şi: "Proiecte de infrastructură naţională şi locală". Care proiecte,
