Testele de personalitate sint o naiva tablita pe linga ce reveleaza ocazii din astea de a minca si bea pe socoteala de partid. Se debuteaza, de regula, in ipostaza umana, dar sfirseste, previzibil, in conditie porcina... Am revazut zilele astea niste imagini carora, mai inainte, nu le-am acordat mare importanta. Mi s-au parut nostime, unele, altele, cum se intimpla in cazuri din astea (indata spun despre ce este vorba), pur si simplu stupide. Adica nimic mai mult, la o prima si chiar secunda impresie. Intre timp, vorba unui cunoscut critic, s-au produs modificari: imaginile cu pricina, peste care s-au asternut zilele dintr-un an, cred, nu-mi mai compar nici nostime, nici stupide, ca odinioara. Nu stiu de ce la inceput le-am gasit asa, daca azi ma infioara prin grotescul lor. Nimic iesit din comun, aparent. Si totusi o lugubra (nu exagerez) impresie se face simtita. Dar sa ma explic odata. Este vorba de o suma de imagini, digitale, produse la un anume zaiafet. De fapt, era un chef pe linie de partid, cum scrie la carte. Totul avea loc in curtea unui instarit (amicul lui X, finul lui Y, cum se aude) de la marginea unei localitati. (Imprecizia e de nevoie: localele ni se incheie abia intr-o saptamina). Deci curte. Dar nu in acceptia pe care o aveti, de mic teren imprejmuit si aglomerat cu tot felul de acareturi. Acceptia aceasta, atunci m-am convins, e pe cale de a cadea intr-o iremediabila desuetudine. "Curtea" rivaliza, ca arie, cu un teren de fotbal, avea, in fund, un mic scuar, pe dreapta, cum intri, un iaz cu evidente pretentii de lac si, intr-un tarc, situat in partea opusa (cu miza de simetrie, cum ar veni), ce credeti? Pai, niste caprioare get-beget, cum numai la Discovery daca am mai vazut! Cit despre casa propriu-zisa, ar fi mai bine sa tac, pentru ca altfel ar merita descrisa crenel cu crenel, pina la acoperisul intr-o sumedenie de ape. Draceasca si suprareal