Pentru simbata, 21 mai 2011, s-a anuntat sfirsitul lumii. La orele 18 fix. Apocalipsa a trecut cu bine, toata lumea e sanatoasa, vesela. Ce urmeaza oare? Unii se joaca de-a profetii si de-a sfirsitul. De-o pilda, acum o saptamina, orasul Iasi (dar nu ma indoiesc ca si alte orase au cunoscut fenomenul) a fost impinzit cu mari afise de aparenta crestina, in care niste indivizi piosi ne cereau sa ne pocaim de urgenta pentru motivul banal si neimportant al apropiatului sfirsit al lumii. Pur si simplu. Lozinca zilei de simbata, 21 mai 2011, a fost asadar: "Fratilor, pocaiti-va!". Nu stiu in ce masura pocainta pacatosului poate opri sfirsitul lumii, apocalipsa, ploaia de foc, nimicul. Si nu stiu nici in ce masura remuscarea, cainta, melancolia, tristetea, plinsul si lacrimile pentru ceea ce am facut rau de-a lungul vietii pot opri caderea noastra in afundul iadului, unde, cu vorba din evanghelii, e "scrisnirea dintilor". Oricum, ideea unui pastor american de a profeti apocalipsa si de a-i propune o data precisa (simbata, 21 mai 2011, orele 18 trecute fix) nu a fost deloc rea. Chiar daca nu a nimerit data, individul a putut verifica astfel puterea credintei din sufletele contemporanilor. Verificarea a dus, vai, la un rezultat previzibil. Credinta contemporanilor e nula. Anuntul sfirsitului nu a miscat pe nimeni, dar pe nimeni, nici macar pe popi, ciocli, paracliseri sau diaconi, nu a umplut bisericile, nu a dus la luarea cu asalt a Mitropoliei, nu a inlesnit o reconciliere intre PF Daniel, Patriarhul BOR, si Patriarhul de Ierusalim. Cineva mi-a spus, totusi, ca in Statele Unite (o tara mai credincioasa decit toate celelalte, de unde si pornise profetia) oamenii s-au adunat in crisme, bistrouri, taverne, restaurante, bombe, borte si baruri cu scopul de a trai acolo, laolalta cu turma credinciosilor, intr-o atmosfera relaxata, sfirsitul vestit de vizionarul autohton. Fix la o