Există actori cu glas plăcut, dicţie impecabilă, frumoşi de pică, li se încredinţează roluri avantajoase, dar pe care nu-i asculţi. După câteva secunde de admirat, îţi îndrepţi atenţia asupra celui din rol secundar, dar care posedă un har minunat numit charismă, prezenţă. Acesta este actorul adevărat. Prezenţa este o calitate discretă ce emană din suflet, ce iradiază şi impune. Printre actorii care simt publicul atunci când urcă pe scenă se numără şi Rodica Mureşan. O actriţă pentru care teatrul a venit ca o necesitate, ca singura lume posibilă, după ce un accident banal a împiedicat-o să devină balerină.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1978, a fost repartizată la Constanţa, iar din 1980 a devenit actriţă la Teatrul Naţional din Capitală. A participat la spectacolul de poezie "Mugur alb şi roz şi pur" de la Teatrul Dramatic George Bacovia din Bacău, înainte de a începe să studieze actoria. Debuta la televiziune în 1977, cu "Războiul de independenţă", regizat de Sergiu Nicolaescu, apoi în marele succes tv "Lumini şi umbre" în regia lui Andrei Blaier, Mihai Constantinescu şi Mircea Mureşan. Fiecare rol făureşte stilul şi personalitatea unui actor. Rodica Mureşan a fost mereu atentă să nu treacă pe lângă o întâmplare din care a învăţat, atentă să nu risipească nimic dintr-un moment important. La sfârşitul săptămânii, Rodica Mureşan îşi sărbătoreşte ziua de naştere, iar Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!"
"Anul care a trecut a însemnat pentru mine bucuria că s-au reluat la televiziuni filme pe care le ţin de suflet, în care am avut parte de roluri principale cum sunt «O lebădă iarna» sau «Întoarcere la dragostea dintâi», în regia lui Mircea Mureşan, sau «Se întorc păsările călătoare», regia Geo Saizescu, scenariul dragului nostru Fănuş Neagu... şi altele... La Teatrul Naţional am ajuns cu spectacolul «Sâmbătă, Duminic
