“Sunt două posibilităţi, dezbatere parlamentară în regim normal sau asumarea răspunderii. Important este să avem legea adoptată până la sfârşitul luni iunie, iar colegii din coaliţie sunt de acord cu noi că înţelegerile trebuie respectate aşa cum am respectat şi noi şi ei toate înţelegerile de până acum. Aceste înţelegeri trebuie respectate şi vor fi respectate. Când înţelegerile nu sunt respectate, când dispare majoritatea parlamentară…”. Kelemen Hunor, citat de Mediafax.
Şantaj, veţi spune. Cu subiect şi predicat. E şi ăsta un fel de a privi lucrurile. E mai degrabă nota de plată.
Pentru că UDMR s-a dovedit a fi, din decembrie 2009 încoace ( şi-au fost vremuri grele de atunci încoace, nu-i aşa?) un partener fidel PDL. Ce-i drept, nici nu aveau motive să plece prea mult urechea la invitaţiile îmbietoare ale lui Ponta şi Antonescu.
Una e să fii a doua roată la căruţa puterii, aşa cum e în momentul de faţă şi alta e să fii a treia forţă a unei coaliţii cu două partide mari la cârmă. A se traduce prin funcţii, bani, beneficii ce mai!, mai puţine.
Şi iată că, după ce PDL-Guvernul Boc şi-a trecut mai toate legile pe care le-a dorit prin Parlament, e timpul să-şi răsplătească şi susţinătorii. Asta înseamnă înghiţirea unor idei de genul reprezentanţei Ţinutului Secuiesc la Bruxelles, a predării istoriei şi geografiei în limba maghiară şi mai nou, a scăderii pragului de 20% pondere în localităţi pentru afişarea denumirilor publice în limba minorităţilor naţionale.
Iar cireaşa de pe tort e legea privind statutul minorităţile naţionale. Adică proiectul aruncat de Guvernul Alianţei DA condus de Călin Popescu Tăriceanu în Parlament acum şase ani şi îngropat acolo.
Cireaşă pentru UDMR, adoptarea acestei legi ar putea fi pentru PDL bomboana de pe colivă. Pentru că odată văzuţi cu sacii în căruţă, udemeriştii se vor uita cu mai mare drăgălăşenie
