CORESPONDENŢĂ DIN SREBRENICA. La o săptămână de la arestarea lui Ratko Mladici, în Bosnia Herţegovina, musulmanii şi sârbii resimt rănile războiului de acum 15 ani. Sursa: VLAD STĂNESCUSursa: REUTERSSursa: VLAD STĂNESCU
1 /.
Printre mormintele de la Memorialul Genocidului din Srebrenica, Bosnia Herţegovina, locul celui mare masacru din Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial, vreo zece motociclişti musculoşi intră, hotărâţi.
Câteva femei musulmane – mame ai căror copii şi bărbaţi au fost ucişi în acel iulie 1995, când sârbii au executat peste 8.000 de bărbaţi şi băieţi din zonă, după un sistem de "epurare etnică" comandat de Ratko Mladici - tresar pe băncuţele de marmură unde stau. Motocicliştii trec fumând printre mormintele ordonate, marcate de pietre funerare albe, din marmură.
Pentru o clipă, ai senzaţia că urmează să ia pe cineva pe sus, atât de hotărâţi păşesc. Se opresc însă pe rând, în dreptul vreunui mormânt, ridică palmele spre cer şi murmură o rugăciune. Apoi ies din cimitir, urcă pe motociclete şi pleacă. Imaginea asta aici nu mai e de mult ciudată. A devenit deja un soi de obligaţie religioasă. Pentru musulmanii de aici, să viziteze locul care le aminteşte tragedia petrecută în urmă cu 16 ani e ceea ce ei numesc "pelerinajul nostru".
Acum o săptămână, Ratko Mladici, liderul armatei sârbe din timpul războiului din Bosnia a fost arestat în Serbia. Evenimentul a scos în faţă, din nou, hăul ce încă stă căscat între bosniacii musulmani şi sârbii de aici, chiar şi la 15 ani de la război. La Sarajevo, capitala Bosniei, oraş asediat timp de patru ani de trupele sârbeşti, sau aici, la Srebrenica-Potocari, locul celui mai mare genocid, musulmanii şi sârbii învaţă să trăiască din nou unii cu alţii. Deşi câteodată, când se lovesc de trecutul dureros, pare o misiune imposibilă.
SREBRENICA, SUB SEM
