Te urăsc! Aş fi vrut să-ţi scriu ceva mai frumos şi sentimental, după 20 de ani de stat aici, dar nu mai pot trăi o asemenea minciună. M-am săturat să mă prefac că îmi place capitala României, că are şarmul ei, că are un gust aparte şi alte baliverne. Bucureştiule, dragă, eşti urât cu spume! Dacă există dragoste la prima vedere, cu tine e antipatie la prima întâlnire! Te-ai urâţit şi mai mult în aceşti ani, din păcate.
De unde să încep? Hai cu Dâmboviţa. Ăsta e râu? E o glumă sinistră. Este un pârâu accidental, parcă deviat din cursul firesc care trece întâmplător prin Capitală. Nu sunt cafenele pe malul său ca la Viena, nu se pot face mici excursii cu barca, precum în Paris.
Din când în când cade un autoturism în el (şoferul e beat sau pierde controlul după o ceartă cu pasagerii) şi e dat la TV ca ceva spectaculos. Sar ţânci să facă baie (mulţi fără un cămin stabil) când e cald, şi cam atât. Uneori este apă în Dâmboviţa, alteori nu. Dar totuna este.
Nici vremea nu este mai prietenoasă cu Bucureştiul. Când plouă, devine o baltă infectă în câteva zeci de minute. Când ninge, traficul se blochează şi zăpada se murdăreşte cât ai clipi sau devine galbenă când oameni şi animale se uşurează în ea. Când e cald, e vai şi amar. E atât de neplăcut să fie căldură fără să vezi sau să simţi soarele, care este blocat din cauza poluării. Trotuarele se topesc la 30 de grade. Atenţie, doamnelor cu tocuri!
Şoferii sunt agresivi şi nemanieraţi. Şoferii de taxi, care întâmplător au devenit ceva mai politicoşi în ultimii ani, nu ştiu drumurile, înjură de mama focului şi îşi fac semnul crucii la fiecare biserică. Oamenii nu au timp de bună ziua, sunt pasiv-agresivi, şmecheri, leneşi, plini de suficienţă. Îi doare în cot sau sunt puşi pe luat şi furat - biciclete, fonduri europene, neveste, bărbaţi, ce se poate lua.
Cred că Bucureştiul este cea mai urâtă capita
