Gazda celebrei serii „Monştrii apelor", Jeremy Wade, a povestit într-un interviu acordat în exclusivitate României Libere cât de periculos poate fi pescuitul atunci când în loc de prădător poţi deveni pradă.
Pescuitul este asociat cu liniştea, pacea, picoteala. Tu însă ai făcut din această activitate aproape prozaică un sport extrem. Nu ţi-e niciodată frică de monştrii pe care încerci să-i prinzi?
Jeremy Wade: Oamenii vorbesc despre teamă ca şi când ar fi un lucru rău, dar ea face partedin mecanismul nostru de supravieţuire. Dacă nu ştii ce e în faţa ta, asta te obligă să te concentrezi mai bine. Eu întotdeauna fac cercetări aprofundate asupra unui loc înainte de a mă duce acolo, aşa încât ştiu în linii mari cam peste ce aş putea să dau. Dar neprevăzutul joacă un rol important în viaţă. De
fapt, teama este subiectul principal al acestui program, fiindcă oamenii se simt atraşi de prădători. Cred că, din punct de vedere evolutiv, suntem cu toţii urmaşii unor oameni care au fost foarte atenţi la lucrurile din jurul lor. Cei care nu au fost atenţi nu au mai avut cum să lase urmaşi. Deci sigur că sentimentul de frică există, dar e foarte important ce anume faci cu el. Mesajul meu prin acest program este că trebuie să încercăm să înţelegem lucrurile de care ne este teamă.
Există o întreagă mitologie legată de creaturile mării: sirene, monstrul din Loch Ness... Te-ai întâlnit cu astfel de legende în timp ce filmai?
J.W: A fost o poveste pe care am studiat-o pentru Sezonul 3. În Japonia circulă o legendă despre o creatură care trăieşte în apă. Seamănă cu un peşte, dar are şi mâini cu care poate înşfăca un copil neatent, pe care să îl tragă în adâncuri. Urmează pe urmă tot soiul de detalii, cum ar fi faptul că respectiva chestie îţi poate suge sufletul şi aşa mai departe... Eu am încercat să aflu dacă povestea
este doar o invenţi
