Dragă X,
Ţi-am citit cu interes rândurile pe Pandora’s, descoperindu-ţi mai apoi şi blogul personal. Pe care, în urmă cu numai câteva luni, ai ieşit efectiv la peţit, căutându-ţi partener de viaţă. Privesc fapta că pe un act de curaj şi, ca de la un bărbat de 30-40 de ani spre o femeie de-aceeaşi vârstă, nu fac decât să scot în evidenţa câteva greşeli tipice pe care mulţi dintre cei singuri le fac.
1. Vreau bărbat, că iată ce zice lumea. Introducerea a stricat din start totul. Decât cu anunţ matrimonial în genul “hai s-o fac şi pe asta, că tot mă bat prietenele şi rudele la cap“, mai bine nu-ţi pierde timpul. Admite simplu că ai tu personal nevoie de un bărbat, iar printre aspiranţi se vor găsi cu siguranţă şi oameni serioşi care să nu se uite la tine ca la o disperată. Trăim în secolul XXI şi ştiu destui care şi-au găsit perechea prin siturile de dating.
2. Sunt nevrozată, dar cu mine nu te plictiseşti. E ca şi cum ţi-aş spune şi eu că sunt afemeiat, dar să vezi ce fun o să avem la sex în trei. Femeile încep să se umple gradual de stres din toate nimicurile, în timp ce bărbaţii devin tot mai boemi şi tânjesc după linişte. Nervii şi isteriile îşi au însă leacuri naturale, iar cel mai eficace e în a mai elimina din cauzele stresului. Un bărbat te simte de la cel mult a două întâlnire dacă stai prost cu nervii. Si-n cele mai dese cazuri te va respinge. Fiindcă cel mai adesea el însuşi e ieşit din nişte situaţii tensionate şi numai asta nu mai vrea.
3. Nu-mi trebuie bărbat bogat, dar nici cu degetul în fund. Nu sunt bogat, dar am un ban în bancă şi o profesie sănătoasă, cum doreai. În schimb, draga mea, mă uit la tine şi ce văd? Ani de zile ai lălăit-o prin facultăţi fără nici o utilitate practică, ai schimbat cariere şi profesii ca pe ciorapi, ţi-ai luat ani sabatici (asa se cheamă cand nu ai job) şi eşti susţinătoare acerbă a conceptului “real
