Crearea unor tribunale internationale specializate a fost initial privita cu scepticism, insa aceste instante par sa-si indeplineasca misiunile. Sint lente si greoaie din punct de vedere al procedurilor, consuma resurse considerabile, insa avanseaza. Joia trecuta a fost o zi semnificativa din perspectiva eforturilor justitiei internationale de a pedepsi crimele savirsite in razboaiele civile din anii '90. Fostul comandant militar al sirbilor bosniaci, Ratimir (Ratko) Mladici, a fost prins de autoritatile sirbe si urmeaza sa fie predat Tribunalului Penal International pentru fosta Iugoslavie (TPIFI), cu sediul la Haga. In aceeasi zi, fortele de politie din Republica Democratica Congo, sprijinite de un detasament special aflat sub autoritatea Tribunalului Penal International pentru Rwanda (TPIR), l-au capturat pe Bernard Munyagishari, unul dintre comandantii militiei rwandeze Interahamwe. Acestei grupari formate din etnici Hutu i se atribuie o mare parte din responsabilitatea genocidului din 1994, cind guvernul rwandez, armata nationala si formatiunile paramilitare - toate aflate la acea vreme sub controlul majoritatii Hutu - au coordonat si intreprins genocidul impotriva minoritatii Tutsi. Munyagishari va fi deferit in scurt timp TPIR, al carui sediu se afla in localitatea tanzaniana Arusha. In ambele cazuri, acuzatiile sint numeroase si grave, incluzind genocidul, crimele impotriva umanitatii si crimele de razboi. Atit la Haga, cit si la Arusha se vor face auzite depozitii si pledoarii care, mai mult ca sigur, vor readuce in actualitate dramele individuale si colective din acei ani si vor intensifica suferinta supravietuitorilor, precum si pe cea a apropiatilor si urmasilor celor ucisi. De asemenea, vor fi reintra in atentie slabiciunea si lasitatea acelor state si organizatii care puteau preveni in ambele cazuri dezastrul, dar nu au facut-o. Crearea unor tribunale i