Primele rezultate ale investigaţiei cutiei negre a Airbus-ului A330 al companiei Air France, care s-a prăbuşit în Oceanul Atlantic în noaptea de 1 iunie 2009, arată că tragedia a fost declanşată de reacţia greşită a piloţilor, în urma defectării sondei de măsurare a vitezei.
Aeronava franceză decolase din Rio de Janeiro la 19.03 ora locală (22.03 GMT), cu destinaţia Paris. La bord se aflau 216 pasageri şi echipajul format din 12 persoane, dintre care trei piloţi. Primele ore ale zborului au decurs normal, dar deasupra oceanului, o furtună tropicală - nimic neobişnuit în acea zonă - a produs primele turbulenţe. De obicei, piloţii folosesc radarul de bord pentru a ocoli furtunile, însă frontul atmosferic din faţa Airbusului era prea mare pentru a putea fi ocolit. Alte 12 aeronave au folosit aceeaşi rută în acea noapte, fără a fi deosebit de afectate de furtună. Nici zborul AF447 nu a avut probleme la început. La ora 1:55 GMT, căpitanul Marc Dubois a considerat situaţia destul de sigură încât să îi predea controlul aeronavei copilotului Pierre-Cedric Bonin şi să părăsească cockpitul pentru a dormi - o procedură obişnuită la zboruri transatlantice.
11 minute mai târziu, Bonin contactează echipajul de cabină şi avertizează că avionul va intra într-o zonă cu turbulenţe mai mari decât cele întâlnite anterior. Peste alte trei minute, la 2:10, are loc primul dintr-un şir de evenimente care aveau să ducă la tragedie.
În cădere liberă
Anchetatorii bănuiesc că, din cauza condiţiilor atmosferice, sonda Pitot, care măsoară viteza în aer a aeronavei, a încetat să funcţioneze; în cele şase luni dinainte accidentului avuseseră loc mai multe incidente cu sondele companiei Thales, iar Airbus avertizase companiile aeriene că acestea trebuiesc înlocuite cu produse ale companiei Goodrich, care nu puteau îngheţa. Air France demarase deja procedura de
