Pentru românii din Spania care formează o miniatură a României “reale”, alegerile locale şi, în general, orice curent social care se produce în peninsula iberică nu prezintă un interes mai mare decât îndeletnicirile lor zilnice de autocunoaştere şi autodepăşire spirituală. De aceea, preferă micii si berea înaintea efortului de a se manifesta, de a se plange, de a critica sau de a multumi. Mesajele transmise de spanioli sau de romani sunt acceptate sau refuzate, însă ele nu provoacă niciun ecou în simţirea românească. Dacă la alegerile locale din 22 mai, puteau vota în Spania peste 650.000 de români, în calitatea lor de cetăţeni europeni, la vot s-au înscris în prealabil doar 103.000. Chiar şi aşa, se poate vedea un interes demn de luat în seamă pentru a participa în societatea spaniolă. În Spania, acesta este un numar suficient de mare pentru a determina partidele să-şi schimbe optica faţă de străini şi chiar dacă pe ici, pe colo a mai scăpat câte un discurs xenofob, campania electorală a fost ţintită şi asupra voturilor care puteau veni de la români. Puteau veni, pentru că în cele din urmă voturile nu au fost deloc pe măsura eforturilor făcute de primării, partide, organizaţii, asociaţii şi cuantumul lor extrem de mic i-a transformat pe români din posibili votanţi în autiştii consacraţi şi de neînţeles ai societăţii spaniole. Românii s-au integrat atât de bine în Spania, încât nici nu se văd. Ani la rând, românii din Spania le-au dat motive serioase tuturor celor care au depus eforturi de a-i mobiliza să nu-şi mai bată capul cu activităţi pentru ei, politice sau apolitice, gratuite sau pe bani. “Românii din Spania nu participă şi nu votează”, aceasta este concluzia care o murmură acum toţi politicienii spanioli, care sperau la o participare românească în aceste alegeri. Singura apariţie evidenă a românilor în viaţa socială a Spaniei se produce în Noaptea de Înviere,