Dincolo de datoriile faţă de stat şi de angajaţi, orice firmă este responsabilă în faţa comunităţii în care îşi desfăşoară activitatea. Nu, nu-i destul că îţi plăteşti datoriile la Fisc şi lefurile la timp. Zilele trecute am primit prin poştă un ghid: “Călătorie în Ţara Aurului. O destinaţie de legendă în Apuseni”. Admirabil tipărit şi la prima vedere bine documentat. Când am văzut că este publicat de S.C. Roşia Montană Gold Corporation, primul instinct a fost să-l arunc. Altă maculatură propagandistică, alt mijloc parşiv de lobby, mi-am spus. Până la urmă, curiozitatea m-a împins să-l răsfoiesc. N-am găsit, spre uimirea mea - aşa cum sincer mă aşteptam -, efecte benefice ale cianurii. Dimpotrivă, pagini mustind de istorie, lucruri absolut inedite despre Ţara Moţilor, “ţara” lui Horea, Cloşca şi Crişan, dar şi locul lui Avram Iancu. Legenda Muntelui Găina, cu al său celebru Târg de Fete, şi multe altele. Dar cele mai spectaculoase informaţii mi s-au părut acelea privind extragerea aurului. Strabon descrie cea mai veche metodă de extragere a aurului din nisipul apelor curgătoare (folosită şi de daci): aceasta se făcea cu ajutorul blănii animalelor. De aici a apărut, se pare, şi legenda Lânii de Aur. Romanii, în cele 25 de tăbliţe cerate păstrate până astăzi, stabiliseră contracte de muncă, acte de vânzare-cumpărare sau atestaseră fondarea unor colegii profesionale. O incursiune fabuloasă în istorie. Până când se va rezolva problema Roşiei Montane rămânem cu celebrele versuri: “Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă!”.