Începe meciul!
"Îi luăm tare, tată", par ca se motivează adversarii. Echilibrul este păstrat în primul sfert de oră. Intrări la limită, Xavi greşeşte pase, Iniesta e dispărut din joc, iar Messi pare căzut psihic că nu iese nimic. Ceilalţi 11, îmbrăcaţi în alt echipament trăiesc iluzia "Se poate!".
Însă jocul se rupe cînd toată lumea îşi mai toarnă un pahar cu bere sau dă prima tură la toaletă. Mingea ajunge la Xavi şi titirezul se învîrte, ca-n Inception. Pasă la Iniesta, înapoi la Busquets, pe dreapta la Alves, scurt la Messi, două driblinguri, şut, dar peste poartă. Argentinianul îşi trece mîna prin breton şi ridică fruntea. Nu mai contează, acţiunea, în mintea ambelor echipe, a contat cît un gol. Oponenţii ştiu că au forţat prea mult şi e cazul să se ocupe mai bine de apărare. Mîinile încep să tremure pe bancă şi genunchii în teren. "Siguranţa" intră în tricoul Barcelonei, nimeni nu iese. Este schimbarea preferată a lui Guardiola.
"Cerebro", cum este numit micuţul Xavi de spanioli, a simţit mingea. Ştie cît e de tare, cum trebuie s-o loveşti pentru ca ea să fie ascultătoare. Guardiola arată ceva cu mîinile, firesc pentru un antrenor, dar înţeles diferit de ai lui. 22, 23, 24, răbdare, 25, de pase consecutive la firul ierbii. Sîngele fundaşilor adverşi aleargă de parcă ar fi la Olimpiadă, nervii stau pe un butoi cu pulbere. "Vrem mingea!!!", par a spune în faţa echipei blaugrana care doar atît ştie: să se joace cu sfera îmbrăcată în piele.
Trec minutele, la fiecare raport de posesie prezentat reacţie e aceeaşi: "Iar au, mă, 70 la sută!?", spun unii telespectatori iritaţi în timp ce altora le apare un zambet discret.
Catalanii sînt într-un meci direct cu ei însuşi, pentru că pe cel contra adversarilor l-au cîştigat cînd Xavi a dat prima pasă corectă.
Se fluieră finalul. Barcelona cîştigă, prin prezentare!
Începe
