Pe vremuri, pe când în Afganistan Rambo câştiga la trap concursurile tradiţionale din taberele talibanilor iar ruşii erau oaia neagră a cărei blană o căuta Rambo, se spunea că ruşii au făcut şi ei un film în genul Stan şi Bran. Filmul se numea Afgan i Stan. Mai nou, datorită succesului de casă, americanii au cumpărat drepturile de autor şi acum prezintă noi seriale demne de predecesorii arhicunoscuţi. Ce se întâmplă acum prin zonă ar fi comic, dacă nu ar fi tragic. Este comic pentru spectatori, dar tragic pentru cei implicaţi. Mie, ca român , nu îmi vine să râd pentru că prieteni şi foşti colegi de ai mei sunt figuranţi în filmul acesta.

Sute de civili nevinovaţi au fost omorâţi în Afganistan de trupele NATO în raidurile aeriene, dar şi în atacurile de la sol ale trupelor americane. Numai în ultimele zile au fost ucişi ”din greşeală” peste 30 de civili, din care 22 de civili si poliţişti în provincia Nurisan şi 14, din care 12 copii, în districtul Nawzad. Dacă la aceştia adăugăm soldaţii NATO ucişi, comparând cu pierderile din rândurile forţelor oponente, rezultă că pierderile sunt mai mari în partea forţelor de coaliţie. Şi atunci se pune întrebarea cui foloseşte acest război. Preşedintele afgan Hamid Karzai, ca şi marea majoritate a populaţiei s-a cam săturat de binefacerile trupelor NATO care ”luptă împotriva terorismului” şi începe să ia atitudine din ce în ce mai fermă împotriva unor acţiuni arbitrare, care nu au nici o legătură cu misiunea trupelor NATO în Afganistan. Dacă preşedintele afgan, aşezat acolo de pretinii americani, deci un pro american, ajunge să spună verde în faţă că ”dacă vor continua în acest mod trupele NATO vor fi percepute ca trupe de ocupaţie şi tratate ca atare, înseamnă că situaţia este nu gravă ci tragică. Aşa se explică şi înmulţirea atacurilor la adresa forţelor NATO, inclusiv din rândul militarilor români. Să nu uităm că