Fac parte din categoria robilor care se revoltă. Sunt un adversar împatimit şi declarat al internetului. Cu toate că, recunosc, fără existenţa Măriei Sale în viaţa mea, cel care mă disciplinează, mă ordonează, îmi dă de lucru, mă învaţă, mă pune în legătură cu prieteni şi cu oameni de care am nevoie, sau care au nevoie de mine, mă distrează şi ma informează, mă pune la muncă dar mă scuteşte de multe eforturi (inclusiv de cel fizic, ăla care presupune deplasarea dintr-un loc într-altul), recunosc aşadar că, fără suzerana sa prezenţă, viaţa mea ar fi, dacă nu imposibilă, oricum profund schimbată. M-aş simţi dezancorat de realitatea lumii, adică a mapamondului, mi-ar lipsi Washingtonul, Parisul, Berlinul şi Londra, mi-ar fi dor de vedetele internaţionale cu care îmi împart casa, biroul, mâncarea. M-aş simţi pur şi simplu izolat într-un spaţiu strâmt, de unde n-aş putea nici să aud, nici să văd, LUMEA, unde aş fi privat de spectacolul acestei secunde continue pe care îl trăiesc acum. Şi din cauza căruia mă revolt împotriva Mariei Sale, internetul, şi a casnicilor şi slujitorilor săi: comunicaţiile mobile şi televiziunile.

Timpul meu este format din secunde care se leaga una de alta ca un lanţ interminabil de furnici. In cel mai bun caz din ore. Doar foarte rar din zile. Zile. Adică intervalul ăla numit, atât de sugestiv, "de pe o zi pe alta”. Ştiu că e prea târziu pentru a rupe lanţurile cu care sunt legat. Şi că dacă, totuşi, aş putea, s-ar putea, n-aş şti ce să fac cu libertatea. Aşa că nu-mi rămâne decât să aştept să îmbătrânesc în secunde, cu lumea aşternută la picioare.

Fac parte din categoria robilor care se revoltă. Sunt un adversar împatimit şi declarat al internetului. Cu toate că, recunosc, fără existenţa Măriei Sale în viaţa mea, cel care mă disciplinează, mă ordonează, îmi dă de lucru, mă învaţă, mă pune în legătură cu prieteni şi cu oameni