Multe tinere mame se văd nevoite să se întoarcă la muncă la câteva luni după ce au născut, lăsându-şi bebeluşul pe mâini străine. Decizia de a-şi lăsa copilul în grija unei bone este foarte dificilă pentru majoritatea mamelor, care-şi fac mii de gânduri legate de cum va fi îngrijit acesta de altcineva.

Luarea unei decizii privind persoana cu care va rămâne copilul este infinit mai complicată atunci când se pune problema angajării unei persoane străine. Dacă ar putea, părinţii ar alcătui probabil liste cu mii de criterii pe care trebuie să le îndeplinească persoana aleasă. În practică, însă, ei vor trebui să se mulţumească să ştie că necesităţile de bază ale copilului (hrănit, schimbat, plimbat) vor fi satisfăcute aşa cum îşi doresc. Dar dacă acestea sunt lucruri relativ uşor de verificat, modul în care bona reuşeşte să răspundă nevoilor afective ale copilului este mai greu de cuantificat, sunt de părere psihologii.

Bucureşteanca Maria N., mamă a doi copii, a asistat recent, într-un parc din Capitală, la o scenă care ilustrează situaţia la care se poate ajunge când de copil are grijă o dădacă. Într-o zi călduroasă, aşezată pe un leagăn stricat, o doamnă între două vârste citea de zor un ziar de scandal, ridicând din timp în timp privirea spre fetiţa care se juca singură la groapa cu nisip. Din când în când striga la ea, cu o voce severă, să nu se murdărească. La un moment dat, a sunat telefonul. Văzând numărul afişat, femeia a zâmbit de parcă apelantul ar fi putut s-o vadă.

„Da, suntem în părculeţ, la umbră, ne jucăm la nisip. Totul e bine". Apoi s-a întors demonstrativ către fetiţă: „Irinuca, hai să bei nişte apică". Conversaţia a continuat aşa preţ de câteva minute, după care femeia a pus telefonul în buzunar şi şi-a reluat lectura, în timp ce fetiţa şi-a făcut de lucru, cam fără chef, cu formele în nisip.

Înjurături în loc d