E recolta binemeritată după o haiducie prelungită, în care legea a fost facultativă. Regulamente? Ha-ha-ha! Alea-s făcute pentru fraieri.
Din cele 18 echipe care şi-au încheiat recent parcursul în prima ligă, cinci nu au obţinut licenţa pentru sezonul viitor. Două - Victoria Brăneşti şi Unirea Urziceni - nici nu au mai cerut-o. Dar trei - Poli Timişoara, Gloria Bistriţa şi Universitatea Craiova - au cerut-o în zadar.
5 din 18, adică 27,7%. Procentul ar fi putut fi şi mai mare, dar ochiurile năvodului au avut o anumită elasticitate. Puţine cluburi respectă integral şi indiscutabil condiţiile de licenţiere. Dar câteva au mers prea departe. Şi au plătit scump aroganţa de a crede că merge la infinit cu graţie şi tupeu.
Niciodată, în istoria fotbalului românesc, nu s-a întâmplat ca vicecampioana României să fie retrogradată şi interzisă în Europa. A reuşit-o, acum, Timişoara lui Marian Iancu. Jucătorii au fost la două etape de titlu, conducătorii le-au făcut cadou retrogradarea. Şi unii, şi alţii sunt însă flotanţi prin Banat. Singurii care chiar sunt Timişoara, care s-au născut, trăiesc şi vor fi îngropaţi în pământul Timişoarei, nu au niciun cuvânt în această ecuaţie. Ei vin la meciuri, aplaudă, fluieră, râd, plâng, speră, disperă. Ei sunt suporterii niciodată respectaţi ai Politehnicii Timişoara.
Marian Iancu şi-a săpat singur groapa. Atât de mult a strigat, săptămână de săptămână, etapă de etapă, zi de zi, oră de oră, talk-show de talk-show, încât acum nu-l mai aude nimeni. S-a răfuit cu adversarii, cu arbitrii, cu federaţia, cu liga, cu comisiile şi cu paracomisiile, acum inamici îi sunt Duru şi Benfica. Vorba lui, strigată cândva la televizor: e prea mult!
Universitatea Craiova a retrogradat de două ori în acelaşi sezon: o dată pe teren şi o dată la comisia de licenţiere. Altfel spus, şi jucătorii, şi conducătorii îşi merită
