În Nord, bogatele regiuni industriale aliate ţărilor din arcul alpin ar putea forma o federaţie, inspirată de modelul elveţian. În Sud, ar putea fi construită o confederaţie mediteraneană cu peste 100 de milioane de locuitori din Grecia, Portugalia şi sudul Italiei. Dacă s-ar reinventa potrivit acestei scheme, Uniunea ar duce-o cu mult mai bine, scrie sociologul german Gunnar Heinsohn în „Die Welt”.

Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi.

Numai 40% dintre germani îşi văd viitorul în Europa în 2011, iar doar 25% dintre ei mai au încredere în instituţiile europene. Rezultatele acestui sondaj sunt un răspuns la cele 25 de miliarde de euro alocate de Berlin pentru proprietăţile băncilor greceşti. Îngustimea naţională nu funcţionează aici pentru că mai ales Sudul german plăteşte pentru concetăţenii din Essen sau Brema cu aceeaşi neplăcere ca şi pentru Atena, Dublin sau Lisabona.

Numai teama de naţionalism mai ţine UE în viaţă. Exploatarea prin transferuri bugetare este totuşi întotdeauna mai bună decât războiul, acesta este mesajul diseminat de nomenclatură. Dar pentru prima dată în ultima jumătate de deceniu, europenii pot acţiona postnaţional. (...)

O nouă decupare a Europei, dincolo de naţiune, religie şi tradiţie, devine o speranţă pentru viitor. Astfel istoricul suedez Gunnar Wetterberg propunea încă din 2009 o renaştere a Uniunii Kalmar pentru spaţiul nordic – care să includă Islanda, Danemarca cu Groenlanda, Norvegia cu insula Spitzbergen, cât şi Suedia, Finlanda şi, dacă se poate, şi Estonia. Cu 3,5 milioane de kilometri cubi şi 26 de milioane de cetăţeni, ar fi a opta putere economică globală. Candidate mai târzii ar fi Olanda şi Flandra. Un pact cu puterea atomică Marea Britanie ar transforma Marea Baltică într-o Mare Nostrum şi ar reprezenta pentru SUA/Canada un partener cu care şi Atlanti