Arestările zgomotoase ale marilor infractori urmează, în România, un anumit tipar. După prima interacţiune cu instituţiile statului, majoritatea prezumaţilor vinovaţi se îmbolnăvesc de cele mai oribile afecţiuni. Pentru liniştea noastră, trebuie remarcat că acest fenomen afectează nediscriminatoriu şi pe cei mai odioşi criminali ai planetei.
Prinderea presupusului criminal de război sârb Ratko Mladic a fost evenimentul săptămânii pe frontul luptei împotriva inamicilor umanităţii. De fapt, pentru „liga internaţională a criminalităţii” n-a fost cea mai bună lună. Pe lângă prinderea „arhitectului” masacrului de la Srebrenica, Osama bin Laden a fost ucis de un commando american în vila sa din apropierea Islamabadului, situaţia pe frontul libian pare să îi fie din ce în ce mai defavorabilă dictatorului Muammar al Gaddafi şi, într-o „săptămână iraniană a cuţitelor lungi”, ayatollahul Khamenei a ajustat prerogativele prezidenţiale de facto ale lui Ahmadinejad. Una peste alta, bilanţul nu este tocmai pozitiv. Dar, chiar şi în cazurile în care despotul, autocratul, criminalul de război sau liderul terorist – atunci când nu e mort – sunt prinşi, mai există o ieşire – îmbolnăvirea subită.
Dacă aveam impresia că doar presupuşii infractori români au mici probleme de sănătate când interacţionează cu instanţa, de la celebrul caz Haysam până la mai recentul şi mediatizatul caz Anghel (mai cunoscut ca Bercea Mondial), ei, bine, ne-am înselat. Şi omologii lor străini pare că suferă de probleme similare
Interogatoriul lui Ratko Mladic a fost suspendat, imediat după aducerea sa în custodia poliţiei, din cauza sănătăţii precare a suspectului. Apărătorii lui Mladic au explicat că starea acestuia de sănătate este şubredă şi că suportă cu greutate arestul. Mai mult, transportul şi încarcerarea sa în vederea judecării cazului său la Haga ar putea, conform apărării, să-i a
