Dacă Uniunea Europeană anticipează o creştere a economiilor est-europene în acest an, situaţia financiară a Greciei ameninţă materializarea acestei previziuni, dar şi stabilitatea altor state din zona euro sau doar membre ale UE.

În absenţa unui consens politic cu privire la planul de austeritate propus de premierul socialist Georgios Papandreou menit să reducă datoria uriaşă, grecii riscă să nu primească următoarea tranşă din împrumutul de 110 miliarde euro acordat de Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

În acest context, se vehiculează intens posibilitatea restructurării datoriilor Greciei, idee respinsă de Banca Centrală Europeană care insistă pentru continuarea programului de austeritate. BCE deţine cea mai mare parte a obligaţiunilor greceşti, în valoare de 40-60 miliarde euro, plus dublu sub formă de garanţii pentru împrumuturi, ceea ce îi conferă statutul de parte puternic implicată în această criză. Mai mult, BCE se teme că o adâncire a crizei din Grecia ar putea însemna sfârşitul euro, deci implicit dizolvarea de facto a Băncii, al cărei rol este gestionarea politicii monetare comune a ţărilor din zona euro.

În realitate, problemele legate de restructurarea datoriilor Greciei sunt mai complexe decât par, iar "pedepsirea" populaţiei şi guvernului pentru o politică fiscală şi socială prea permisivă nu rezolvă aceste probleme. În primul rând, o mare parte din obligaţiuni sunt emise conform legilor din Grecia aşadar pot fi restructurate de guvernul elen fără acordul prealabil al deţinătorilor de obligaţiuni - acesta este şi motivul pentru care ele se tranzacţionează cu un discount ridicat în acest moment. Oficialii BCE se tem de restructurarea datoriilor Greciei din mai multe motive.

În primul rând, din experienţele ultimelor decenii (Brazilia, Mexic, Argentina, Pakistan, Uruguay, Rusia sunt câteva exemple de ţări care şi-au