Organizarea la Varşovia a summitului şefilor de stat ai ţărilor din Europa Centrală şi de Est consacră rolul simbolic al Poloniei de interlocutor principal al Statelor Unite în această regiune. Acest rol era deja evident prin consistenţa poziţiilor proamericane adoptate de Varşovia în ultimii 20 de ani, a unei baze economice puternice (criza din 2008 a afectat foarte puţin economia poloneză), a prezenţei în teatrele de operaţiuni, alături de forţele SUA şi a potenţialului militar şi geostrategic. Totodată, Statele Unite şi-au anunţat disponibilitatea de a relaxa regimul acordării vizelor, astfel încât pentru intrarea în programul Visa Waiver nu va mai fi luată în considerare rata de refuz, ci perioada de timp petrecută pe teritoriul american peste termenul de expirare a vizei. De acelaşi tratament va beneficia şi Bulgaria.

Absenţa României de la acest summit a fost o mişcare neinspirată din partea Bucureştiului. Chiar dacă ţara noastră nu va pierde nimic din ceea ce a obţinut deja prin parteneriatul strategic cu SUA, vocea României ar fi trebuit să se audă la Varşovia. Lăsând la o parte problema recunoaşterii Kosovo, o problemă relativ minoră în cadrul dialogului româno-american, participarea preşedintelui Traian Băsescu la summit ar fi permis prezentarea proiectelor şi poziţiilor României privind securitatea energetică, politica la Marea Neagră, problema conflictelor îngheţate. Da, Polonia este principalul interlocutor central şi est-european al SUA, dar mai există o voce puternică în regiune, principalul pivot american în Balcani şi la Marea Neagră. Vocea României ar fi completat-o pe cea a Poloniei şi ar fi transmis un mesaj puternic din această parte a lumii.

Organizarea la Varşovia a summitului şefilor de stat ai ţărilor din Europa Centrală şi de Est consacră rolul simbolic al Poloniei de interlocutor principal al Statelor Unite în această regiune