În Franţa, spectrul unei diviziuni în sînul dreptei se profilează la orizont în contextul alegerilor prezidenţiale de anul viitor. Centristul Jean-Louis Borloo îşi anunţă de fapt intenţia de a candida la prezidenţiale ceea ce provoacă mari nelinişti în tabăra lui Nicolas Sarkozy. Se anunţă deja o campanie tensionată.

Pentru clasa politică franceză, data de 21 aprilie este una fatidică din punct de vedere politic şi trezeşte amintiri extrem de neplăcute. Mai precis, pe 21 aprilie 2002, la primul tur al prezidenţialelor de atunci, socialiştii n-au reuşit să-şi impună candidatul, fiind devansaţi de candidatul extremei dreptei. Iar bătălia finală s-a dat atunci între candidatul dreptei conservatoare şi cel al extremei drepte.

Există acum în Franţa angoasa că anul viitor ar putea reveni ca o cometă rău prevestitoare acest scenariu, şi că în turul al doilea s-ar putea regăsi de data aceasta candidatul socialist împreună cu cel al extremei drepte.

Ceea ce ar însemna deci că principala victimă ar fi Nicolas Sarkozy. Un adevărat coşmar pentru dreapta franceză care mizează în continuare tot pe "campionul" ei, Nicolas Sarkozy, pentru a conserva preşedinţia.

Multiplicarea candidaturilor în sînul marii familii a dreptei riscă însă o dispersare a forţelor şi primul care ar avea de pierdut în această situaţie este tocmai Nicolas Sarkozy. Liderul centrist Jean-Louis Borloo, care se bucură de o anumită popularitate şi a fost un bun ministru al finanţelor, dar care nu a mai fost păstrat în guvern la ultima remaniere, ar putea deci, prin candidatura sa, să provoace eliminarea din cursa prezidenţială a lui Nicolas Sarkozy.

O febrilă dezbatere internă are loc deci în acest moment în sînul dreptei franceze, cu apeluri la raţiune şi unitate, cuvinte care nu-şi găsesc însă întotdeauna un ecou ferm în viaţa politică.

În Franţa, spectrul unei di