Deşi n-a chemat-o Elena, a fost una dintre cele mai influente şi puternice femei din politica românească a anilor ’50. Veche militantă comunistă şi internaţionalistă, Ana Pauker – pe numele ei real Hannah Robinsohn (13 februarie 1893 – 14 iunie 1960) – a avut un destin cu totul excepţional. În România interbelică, a fost ilegalistă comunistă, a fost arestată de Siguranţa română, apoi condamnată şi şi-a ispăşit o parte din pedeapsă în închisorile româneşti. Ulterior a fost eliberată, la schimb cu un deţinut român din lagărele sovietice. În 1956, Ana Pauker nu mai era nimic altceva decât o prezenţă ştearsă şi chinuită de boală, la Băile Sărate din Sângeorgiu de Mureş.
Mărire şi decădere
După o foarte scurtă experienţă franceză, de fapt o misiune dată de Comintern, s-a întors în URSS, ca mai apoi să revină în România imediat după 23 august 1944, odată cu armata sovietică. Membră a aşa-numitei „fracţiuni moscovite” din P.C.dR., în 1947 Ana Pauker a fost numită ministru de externe, dar nu peste mult timp, a fost acuzată de “cosmopolitism”, apoi arestată şi supusă unui şir de interogatorii (februarie-aprilie 1953), cu scopul de a fi judecată şi condamnată. După moartea lui Stalin, a fost însă eliberată şi i s-a impus arest la domiciliu. Ana Pauker a fost eliberată în aprilie 1954, la intervenţiile unor conducători ai URSS, precum Molotov, protectorul ei, şi ale mareşalului Kliment Voroşilov, care ocupa funcţia onorifică de preşedinte al Prezidiului Suprem al URSS. În ultimii săi ani de viaţă, Ana Pauker a lucrat ca traducător de limba franceză şi limba germană pentru Editura Politică. În 1956, Rozalia Mureşan avea 21 de ani şi lucra la Băile Sărate din Sângeorgiu de Mureş. În cei 18 ani petrecuţi acolo, a avut ocazia să cunoască oameni importanţi şi interesanţi. Foarte puţini dintre cei care frecventaseră Băile până în 1950, le-au mai frecventat şi după ac
