Regimul comunist este umilit de capitaliştii de la Ministerul Sănătăţii şi de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Regimul Ceauşescu n-a fost capabil să construiască atâtea spitale câte sunt în stare să închidă cei care conduc sistemul de sănătate. Pe ultimul drum.

Spitalele care au scăpat de reformă, adică de închidere definitivă, erau cât pe ce să fie închise parţial. Mai exact, uşile spitalelor ar fi urmat să nu se mai deschidă în faţa tuturor bolnavilor. Lucian Duţă, în calitatea sa de preşedinte al CNAS, a propus criteriile care ar fi trebuit avute în vedere la internare. Domnul Duţă a declarat că regulile au fost gândite pentru binele bolnavilor care, într-adevăr, trebuie internaţi. Printre cei care ar fi urmat să fie admişi cu loc în spitale erau şi bolnavii care ar fi trecut examenul termometrului. Cine ar fi vrut să aibă onoarea de a sta într-un spital din România lui Lucian Duţă ar fi trebuit să înfierbânte termometrul câteva zile la rând.

Domnul Duţă nu a spus cum ar fi trebuit verificaţi bolnavii pentru a se afla dacă aceştia spun adevărul. Probabil că spitalele urmau să fie dotate cu detectoare de minciuni. Poate că ar fi fost introdusă şi proba cu martori. Pacientul urma să se prezinte la spital însoţit de trei persoane care să jure cu mâna pe Biblie că respectivul are febră de cel puţin trei zile. În cazul în care martorii nu s-ar fi putut deplasa la spital, bolnavul ar fi trebuit să aducă declaraţiile date de către aceştia în faţa unui notar. Totodată, pacientul urma să semneze o declaraţie pe propria răspundere în care să arate că, înainte de a apela la sistemul public de sănătate, s-a documentat în încercarea de a se trata singur. Pentru a-şi susţine afirmaţiile, bolnavul ar fi trebuit să stocheze pe un stick adresele paginilor web care au fost accesate în căutarea leacurilor de combatere a febrei.

Că Ministerul Sănătăţii