Înjumătăţirea cheltuielilor bugetului cu bunurile şi serviciile concomitent cu o relaxare fiscală pe veniturile din salarii şi pe CAS ar muta canalul de transfer spre economie a aproximativ 3 - 4 mld. euro anual, dinspre cheltuielile statului spre cele care ar urma să fie făcute de populaţie Cheltuielile statului cu bunurile şi serviciile au reprezentat, în ultimii ani, între 5 şi 6 % din PIB - adică aproximativ 7 mld. euro anual În aceeaşi vreme investiţiile totale reprezintă în jur de 8 miliarde de euro, dar din ele nu se poate tăia întrucât reprezintă una din puţinele soluţii pentru creşterea economică. Ce rămâne atunci de făcut?
USL (PSD şi PNL) au propus recent în programul lor economic diminuarea cotei CAS pentru angajator cu 5 puncte procentuale şi o cotă progresivă de impozitare pentru veniturile salariale - 8%, 12% şi 16%, faţă de 16% cota unică, concomitent cu plafonarea la jumătate a cheltuielilor statului cu bunurile şi serviciile. Ce înseamnă asta?
Relaxarea fiscală ar însemna, în primul rând, un efort financiar de aproximativ 4 mld. euro (PDL, rivalul USL, le-a cuantificat la 5,5 mld. euro, ceea ce ar aduce, în opinia democrat-liberalilor, un minus la buget de 4,4 din PIB) care ar putea fi însă compensat de reducerea la jumătate a cheltuielilor statului cu bunurile şi serviciile.
Cu alte cuvinte, statul scoate din economie prin canalul de achiziţii de bunuri în jur de 4 mld. euro, dar îi reintroduce în circuit prin intermediul populaţiei, care, după relaxarea fiscală, ar urma să câştige puţin mai mult şi deci să cheltuiască mai mult.
Nu ştie populaţia mai bine decât statul pe ce cheltuieşte banii? Achiziţiile de bunuri pe care le face statul reprezintă dintotdeauna o sursă de aranjamente politice - este una dintre principalele surse ale clientelismului politic.
Episodul 2008, an de campanie electorală, este r
