Cele vreo zece zile pe care le-am petrecut în California, cu prilejul Convenţiei turismului American - POW WOW 2011 - mi-au prilejuit o serie de constatări pe care le-am pus - aproape ca un automatism – în comparaţie cu realităţile de acasă.

Ca tot românul, am acordat obolul meu de atenţie ştirilor de pe canalele de televiziune. Subiectul principal în toate aceste zile a fost valul de tornade care s-a abătut asupra centrului Statelor Unite, pe culoarul obişnuit ce pleacă din Golful Mexic şi duce până spre Marile Lacuri. Aceste tornade sunt o constantă a vieţii locuitorilor de acolo, dar parcă niciodată nu au avut frecvenţa şi forţa din acest an. Doar la Joplin, în Missouri, ele au făcut peste 130 de victime omeneşti, lăsând în urmă un covor de resturi de carton şi placaj – materia primă din care se fac pe acolo majoritatea locuinţelor. Dacă în faţa fenomenului – obiectiv, ca orice manifestare a naturii – autorităţile n-au putut decât să se plece, nu la fel stau lucrurile în legătură cu FEMA – organismul federal care are rolul să intervină în cazul acestor fenomene.

Inadecvarea sa a fost în mod sever acuzată după ce uraganul Katrina a măturat New Orleans. Uraganul a trecut şi FEMA a continuat să funcţioneze în aceiaşi parametri care fac ca rolul său să nu fie deloc pe măsura complexităţii formelor în care populaţia are nevoie de ajutor. Dincolo de aspectele dramatice ale urmărilor tornadelor, televiziunile de ştiri s-au angrenat într-o dezbatere activă pe această temă, de la care se aşteaptă răspunsuri concrete din partea Executivului.

Din păcate, la noi, interesul media durează doar atâta timp cât dramatismul fenomenelor are impact asupra publicului – şi asupra advertiserilor. Odată ce trece emoţia, problematica intră şi ea în dosarul problemelor amânate pentru data viitoare.

Un mare interes la publicul american a stârnit spectacolul omagial d