Întâlnirea cu creaţia lui Gheorghe Popovici (1859-1933) - pictorul care a înscris în istoria artei româneşti un capitol de referinţă, atât prin rigoarea demersului său în cheie academist-realistă, cât şi prin calităţile de remarcabil profesor al şcolii "vechi" ieşene - a oferit, săptămâna trecută (licitaţiile din 26 mai), prilejul reconsiderării unui nume important al artei sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX. Se ştie că lucrările pictorului, care nu a excelat în plan cantitativ, se află în câteva importante muzee din ţară, în special în Iaşi. De aceea, creaţiile sale apar foarte rar pe piaţa de artă (în două decenii, au apărut doar două lucrări în licitaţii publice). Format ca pictor în Italia şi Franţa, Gheorghe Popovici a reuşit să depăşească rigorile academismului, opera sa fiind impregnată cu vizibile accente de realism critic, unii dintre exegeţii săi sesizând elemente din maniera lui Băncilă sau a lui Tonitza de la început, acesta din urmă numărându-se printre elevii săi, alături de Ştefan Dumitrescu, Aurel Băeşu, Camil Ressu, Nutzi Acontz, Adam Bălţatu etc. De remarcat faptul că profesorul Gheorghe Popovici nu a încercat să tulbure individualitatea studenţilor săi, ci "s-a pronunţat mereu pentru libertatea de expresie a tinerilor, considerând normele academice doar bază în formarea conştiinţelor artistice suverane, în căutarea propriului destin creator". O calitate demnă de admirat la un mare pedagog din învăţământul de artă românesc de acum 100-120 de ani…

Întâlnirea cu creaţia lui Gheorghe Popovici (1859-1933) - pictorul care a înscris în istoria artei româneşti un capitol de referinţă, atât prin rigoarea demersului său în cheie academist-realistă, cât şi prin calităţile de remarcabil profesor al şcolii "vechi" ieşene - a oferit, săptămâna trecută (licitaţiile din 26 mai), prilejul reconsiderării unui nume important al artei sfârşi