Pentru prima dată despre Ilie s-a auzit în Spania, spre final de 2008. Staţi, nu vă grăbiţi! Despre Adrian ori Sabin ori Dumitrescu se ştia de ceva vreme, despre "acest" Ilie, nu! Vestea suna cam aşa: "Juniorul Ilie a evoluat cu nasul rupt, cu mască de protecţie facială şi, cu toate acestea, a marcat primul gol cu capul!" Fusese un meci cîştigat de echipa sa - tineretul B al celor de la FC Barcelona cu 5-1, cu o echipă din care mai făcea parte şi Johnatan dos Santos, fratele lui Giovani.
Cînd au aflat că vor avea un băiat, părinţii s-au gîndit direct la acest nume. "M-am născut în Barcelona, Catalunya, dar ai mei iubeau mult ţările din Estul Europei. Ajunseseră pînă în Kalmîchia, de aceea pe fratele meu îl cheamă Yuri. Eu am fost botezat Ilie. Ilie Sanchez Farres".
I-am plăcut fotbalul, a urcat treaptă cu treaptă. A pornit de jos, de la echipa cartierului Poble Sec, a ajuns la Cornelia, apoi la grupele de copii de la FC Barcelona. Nu era străin de ceea ce însemnă "La Masia", celebra pepinieră a catalanilor, locul unde se coc vedetele. Bunicul, Joan Farres, fusese director al Centrului. Îi vorbise, deseori, despre Guillermo Amor, Ivan de la Pena ori Santamaria, venise de multe ori cu miros de iarbă acasă. La 17 ani se afla deja sub comanda lui Luis Enrique. Putea evolua pe orice post, dar cel mai bine o făcea în apărare.
"Toţi trebuie să-l urmărească pe Ilie, nu pentru că un personaj mediatic, care vorbeşte bine şi dă declaraţii, ci pentru că e un profesionist sută la sută", sunau vorbele fostului mare jucător.
În echipăm cu Milito şi Ibrahimovic
Guardiola le auzea. Avea fişa fotbalistului de 20 de ani şi 1.81, longilin, ce adunase, deja, 30 de meciuri la Barca B. Vara lui 2010. Catalanii trebuiau să onoreze un turneu în Asia. Meciul cu Beijing Guoan. Pep scoate foaia. Alături de Abidal, Maxwell, Messi, Adriano ori Ibrahimovici se echipea