Cositorul – Nu este metal, este un om(?) numit Boc, care coseşte, în bloc, salarii şi pensii.

Răbdări prăjite – După descoperirea focului, în epoca Boc-ului, s-a trecut la o alimentaţie naţională, raţională, adică o raţie, graţie Boc-ciului, pentru românii sătui de-atâtea răbdări.

La paştele cailor – Este o expresie folosită expres ieşirii ţării din criză, cu un guvern etern.

Să trăiţi bine! – Renunţându-se la salutul cazon “Să trăiţi!”, bine-nţeles că formula “Am onoarea!” nu mai poate fi actuală la foştii militari, fapt pentru care s-a hotărât printr-o decizie, o deviză de criză: “Să trăiţi! Bine?”

Javră ordinară – Este un apelativ, făcut la superlativ, de nişte hingheri ordinari, unui ambasador extraordinar şi plenipotenţial al României, care militează consecvent pentru intrarea ţării în spaţiul carpato-danubiano-pontic şi luarea în spaţiu Schengen, de fapt, ieşire în spaţiu, cu mult nesaţiu.

Poveste – Veche istorisire, care po-vesteşte că românii au trăit (bine), pe brânci, până la adânci bătrâneţi. Şi-am încălecat pe-o coadă de topor şi-a făcut un lung sobor, bravului popor.

Kaput – Un fel de rebut. Final făcut celor care în el au crezut, dar, dragii moşului, le-a cam fu…rat viitorul.

TUTENA RIPĂ, zis GAGU

Cositorul – Nu este metal, este un om(?) numit Boc, care coseşte, în bloc, salarii şi pensii.

Răbdări prăjite – După descoperirea focului, în epoca Boc-ului, s-a trecut la o alimentaţie naţională, raţională, adică o raţie, graţie Boc-ciului, pentru românii sătui de-atâtea răbdări.

La paştele cailor – Este o expresie folosită expres ieşirii ţării din criză, cu un guvern etern.

Să trăiţi bine! – Renunţându-se la salutul cazon “Să trăiţi!”, bine-nţeles că formula “Am onoarea!” nu mai poate