De ce să nu zbori cu avionul în loc să te târăști cu trenul?! Azi este a doua zi de Satu Mare, ieri m-am luat cu altele și n-am mai apucat să scriu cât de mult mulțumesc Tarom-ului pentru faptul că există. Nu e o glumă, ieri la ora 7 dimineața am băut o cafea în aeroportul Henri Coandă și tot ieri, la ora 9 dimineața, după o călătorie de o oră, eram acasă, în Satu Mare, la o a doua cafea, cu mama mea.CFR sucks! Dacă nu mi-aș fi revenit după o clipă de rătăcire (în care din cauza unor evenimente de zbor neplăcute de anul trecut am tras concluzia că e mai bine să călătoresc cu trenul) aș fi avut marele privilegiu să călătoresc 16 ore cu vreun vagon de dormit în care ușile clănțăne și geamurile nu se pot deschide aproape niciodată.
Prețul unei astfel de aventuri era cu puțin mai mic (sau e mai bine să accentuez: cu foarte puțin mai mic) decât cel plătit pe biletul de avion. Probabil că n-aș fi putut să dorm pentru că de obicei trenul te zgâlțâie în așa măsură încât e în stare să-ți sperie și cele mai profunde vise. Așa că timp de 16 ore m-aș fi gândit probabil la diverse metode prin care să mă răzbun pentru timpul pierdut.
Pe lângă faptul că am ajuns atât de rapid la o distanță de 700 de km de București (o chestie foarte bună în perioada asta de 30 de grade la umbră) ieri am avut privilegiul să văd, de sus, munții încă înzăpeziți (nu râdeți, pentru mine a fost o noutate) și am avut parte de o super aterizare, lină și fără crucile executate rapid (cred că știți despre ce vorbesc) de către câte un coleg de zbor. Îmi pare rău că nu am reținut numele celor doi piloți, au fost foarte buni.
Deși sunt departe de experiența lui Nate Bolt (cu aurora lui boreală cu tot ) nu pot să nu postez filmulețul care durează 2 minute, realizat de el, pe baza materialului video filmat pe durata întregului său zbor de la San Francisco la Paris – adică 10 ore. Enjoy.
