O misiune de mediere africană s-a aflat zilele acestea la Tripoli şi la Benghazi, în timp ce Italia inaugurează un serviciu consular în capitala libiană. Liderul Muammar Gaddafi nu abandonează puterea, în ciuda presiunilor care continuă să fie lansate asupra sa.

Este limpede că Muammar Gaddafi nu crede în toate propunerile sau promisiunile care i s-au făcut. El ştie că exilul, chiar dacă acceptă această soluţie, nu va fi decât anticamera unei viitoare înfăţişări în faţa unui tribunal internaţional. Preşedintele sud-african Jacob Zuma, care s-a aflat ieri la Tripoli, o confirmă. Muammar Gaddafi declară că acceptă orice scenariu de tranziţie spre democraţie, inclusiv alegeri libere, cu condiţia ca el să rămână activ pe plan politic şi să participe într-un fel sau altul la transformările care ar urma.

Dictatorul de la Tripoli pare să-şi fi însuşit unul din principiile vehiculate de cubanezul Fidel Castro: în interiorul revoluţiei, spunea el, totul e posibil, împotriva ei, nimic. "Împreună cu mine, pare să spună Muammar Gaddafi, orice scenariu e posibil, fără mine nimic". Când mediatorii africani spun că soluţia la criza libiană nu poate fi numai militară, afirmaţia are motive să-i convină de minune lui Muammar Gaddafi.

Ca şi criticile formulate de Jacob Zuma la adresa Alianţei Atlantice. El acuză NATO că i-a sabotat, prin intensificarea bombardamentelor, încercările de mediere. Din acest punct de vedere trebuie să-l înţelegem şi pe liderul sud-african: cum să devină credibilă medierea sa în numele comunităţii internaţionale când avioanele franceze şi britanice continuă să bombardeze buncărele de la Tripoli, în speranţa că Muammar Gaddafi s-ar putea afla într-unul dintre ele?

În cotidianul LE MONDE o întreagă analiză îi este consacrată liderului libian sub următorul titlu: "De ce operaţiunile aliate întârzie să ducă la rezultatul scontat, a