"Pe cea când i-am tras tatălui meu scaunul de sub fund, v-am povestit-o. Când am spart farul maşinii unui interlop din oraş o ştiţi, dar "vânătoarea cu perne" sigur nu o ştiţi atât timp cât nici părinţii nu o ştiu. O află şi ei acum, când oricum fapta s-a prescris şi nu mai pot fi pedepsit. Aşa spune legea.
Se făcea că era o zi frumoasă de vara şi eu şi fratele meu nu puteam să ieşim din casă, pentru că eram prea mici pentru "cheia de gât". Chilomanul a început cu un război cu apă. Fratele meu m-a udat un pic, apoi eu pe el mai mult, apoi el a luat o sticlă, apoi eu am luat un bidon... şi uite aşa, toti pereţii din casă şi mobila s-au cam udat. După expirarea perioadei armistiţiului în care am uscat cu uscătorul de păr câmpul de luptă, am decis să semnăm o coaliţie, pentru că generalul Daniel avea o idee năstruşnică.
"Supravegherea victimelor prin vizorul uşii şi atac iminent cu artilerie grea: perne!" După ce au trecut câţiva "neni" şi "tanti" pe care nu ne-am riscat să le atacăm, a apărut şi victima perfectă. Un baieţel mai mic ca noi care locuia la etajul patru (noi la trei), Marius. Când mai avea doi paşi până la uşa noastră, am deschis în grabă uşa şi... LA ATAAAAAC! Prinsă la înghesuială, victima a început să strige, deşi ne cunoaştea foarte bine însă nu se aştepta la o răfuială atât de fulgerătoare şi fără motiv. Şi dă-i cu perna şi dă-i, chiuială şi hăhăială până când surpriză, victimei a început să-i placă şi chiar să râdă cu noi. Asta însemna că s-a predat şi lipsa lui de rezistenţă a ucis farmecul jocului. Aşa că atacul s-a încheiat la fel de rapid cum a început. Însă noi ne-am distrat teribil", a declarat Daniel pentru www.protv.ro.
"Pe cea când i-am tras tatălui meu scaunul de sub fund, v-am povestit-o. Când am spart farul maşinii unui interlop din oraş o ştiţi, dar "vânătoarea cu perne" sigur nu o ştiţi atât timp
