Aproape că m-am bucurat când am auzit că Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a spus cu jumătate de gură că vorbitul excesiv la mobil prăjeşte creierul.

Fac parte din categoria de oameni acri care se uită urât la cei ce-şi urlă detaliile intime ale vieţii la telefon preţ de şapte staţii în autobuz. Plus că am susţinut mereu că invenţia numită telefon mobil a complicat mult viaţa.

A devenit aproape imposibil să justifici o întârziere cu o minciună, colegii de la muncă îţi pot invada intimitatea la orice oră vor ei, iar de găsit poţi fi găsit şi în creierii munţilor, atunci când tu ţi-ai luat câmpii tocmai ca să nu poţi fi găsit.

Cum ar suna o interzicere a folosirii telefoanelor mobile pe motiv că prezintă risc de cancer? Sau măcar impunerea unei limite de timp la convorbiri?

Viaţa şi-ar urma drumul ceva mai liniştită. Am continua să bem aceeaşi apă de la robinet, uneori curată, alteori maronie, să respirăm acelaşi aer plin de noxe şi gaze de eşapament şi să consumăm aceeaşi mâncare 10% şi aditivi 90%.

Eventual şi să fumăm aceleaşi ţigări despre care am aflat mai din vreme că pot cauza cancer.

Dacă citeşti raportul OMS mai atent, însă, afli că riscul de cancer cauzat de telefoane nu este cert, ci oarecum posibil, în cazul în care foloseşti mobilul excesiv vreme de câteva decenii.

Iar remediile sunt deja la îndemână (de fapt tocmai că nu la îndemână) - utilizarea aparaturii handsfree.

Aşa că vom continua să bem aceeaşi apă, să mâncăm aceeaşi mâncare, să fumăm aceleaşi ţigări şi să respirăm acelaşi aer arătând ca nişte zombi care par că vorbesc singuri. Eventual vag alarmaţi de OMS, dar cu resemnarea dată de faptul că, oricum, în ziua de azi, viaţa în sine dăunează grav sănătăţii.

Aproape că m-am bucurat când am auzit că Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a spus cu jumătate de gură că vorbitul excesiv la mobil prăj