Starea infrastructurii romanesti acopera cu brio intreaga gama a adjectivelor aflate la granita dintre sudalme, jargon si folclor licentios.
Ministerul Transporturilor isi consolideaza cu o cerbicie demna de cauze mai nobile statutul de ciuca batailor de joc, sosite pe adresa lui, din toate cotloanele tarii si coclaurile lumii.
Nici macar nu e necesar sa treci prin lupa observatorului carcotas situatia jalnica, de peisaj postbelic, in care se complace reteaua menita prin definitie sa asigure trecerea fizica de la starea de repaus la cea de melc aflat la senectute.
Daca s-au mai smolit, adesea cu plombe, cateva sute de kilometri de sosea, pe acolo pe unde vin pentru prima si ultima oara turistii straini, caile de transport sunt categoric execrabile. Ulitele si drumurile din/dintre sate croite dupa retragerea aureliana au in plus cate o eventuala borna kilometrica si nelipsitii copaci marginali. Colbul de vara si glodul de noiembrie fac figura vesnica in aceasta geografie rurala.
Fiindca nu se poate elimina cauza (apatie, rea-vointa, diletantism, dovedite de catre autoritatile alese ori numite vremelnic), este momentul sa se umble la efect. Adica la un ametitor nivel de trai, incat orice familie sa-si permita macar un SUV 6x6, daca nu un vehicul selenar.
Cel putin de vreo doua decenii se promit obsesiv-electoral asfaltari decente, pietruiri, poduri transdanubiene, porturi, aeroporturi. Au fost omise cosmodromurile, dar niciodata nu e tarziu. Banii sunt alocati "aleatoriu", dupa cheremul gruparii politice aflate la putere.
Romania va primi pana in 2013 rubiconda suma de 4,6 miliarde euro cu destinatia infrastructura. Pana acum, si timp a fost berechet, sefii de la Transporturi au "reusit" sa consume doar 46 de miloane de euro. In acest ritm olog, se vor pierde finantarile europene, pe care cei din c
