”Democrația e obișnuită cu violurile lui Goțiu”, titrează pe VoxPublica, încă din titlu, colegul de platformă și prietenul (nu e nimic peiorativ în această afirmație) Alin Fumurescu (iar cine a apreciat că folosind apelativul Gutza în textul lui, Fumi ar fi urmărit ceva ”efecte” ascunse s-a înșelat – pur și simplu așa îmi spun prietenii de mai bine de 30 de ani). Motiv pentru care și din cele două sensuri posibile ale sintagmei ”violurile lui Goțiu”, bănuiesc că Fumi s-a referit la violurile pe care le-am reclamat eu (la adresa democrației) și nu la cele pe care le-aș fi comis eu.

Ce l-a deranjat însă pe Alin Fumurescu: nu fondul problemei, ci folosirea unor cuvinte și expresii ”prea tari”. A exagerărilor. Pe fond, Fumi afirmă că nu e de acord cu inițiativa (legea adoptată de Camera Deputaților referitoare la alegerea primarilor din primul tur de scrutin, chiar dacă primul clasat nu adună 50%+1 din numărul voturilor valabil exprimate). Concluzia lui Fumi e, însă, că nu ar trebui să declar zilnic ”războaie totale” ori ”siluiri definitive”, pentru a nu-mi pierde credibilitatea. Și că, istoria ne învață, să avem răbdare. Să tragem aer în piept și așteptăm să vedem cum, în 2-3 cicluri electorale, măsura în discuție se va întoarce împotriva celor care au luat-o, spre bucuria adversarilor lor politici.

Ei bine, dragă Fumi, să știi că am tot tras aer în piept (în ultimii ani, în mod special). Dar (asta și în condițiile în care, tot n-am reușit să mă las de fumat ) au și plămânii mei o anumită capacitate. Care a fost atinsă de ceva vreme. Așadar, explozia era (și e) inevitabilă. Poate, pentru tine, reaua-credință cu care a fost adoptată legea nu e (încă) picătura care să ducă la revoltă. Pentru mine e. Și e de fiecare dată când se repetă. Îmi amintești de povestea cu băiatul care a tot strigat că vine lupul (deși nu era niciun lup prin preajmă). Sătenii i-au