Am crezut întotdeauna că jurnalismul este o profesie nobilă, care te obligă la multe sacrificii. Nu-i destul să ştii puţină gramatică şi să ai bun-simţ, cum zicea Caragiale. “Meseria de gazetar nu e din cele mai uşoare. Lumea e învăţată să te încadreze al cui eşti sau - vorba lui Caragiale - cu cine votezi. Că nu eşti al nimănui, decât al lui Dumnezeu şi al conştiinţei tale, asta nu poate înţelege nimeni”, explică genialul Nae Ionescu în ziarul “Curentul”.
Mi-a fost dat – cu oricare uimire recunosc – să văd că a apărut o nouă specie de jurnalişti: cea de vedete. Abundă presa de ştiri cu ei. Mihaela Rădulescu îşi lansează o carte, lui Mihai Bendeac îi creşte părul şi - şoc - e creţ! Mihai Morar şi-a schimbat adidaşii, Simona Gherghe este urmărită de un obsedat sexual, Măruţă este un tată bun etc.
Bref, o groază de materiale despre nimicuri. Problema în sine nu este a acestor oameni, ci a unor “inteligenţi” care cred că prin expunerea prezentatorului/ realizatorului în presă, şi mai ales în cea mondenă, creşte audienţa emisiunii. Daţi-mi voie să cred că este total greşit. Una este să umanizezi un personaj TV şi alta să-l arunci în mocirlă, în groapa cu lei. Printre Sânziene, Sensuale, Tarki şi alte specii aproape ocrotite de lege! S-ar putea ca unii dintre jurnalişti să fie cuprinşi şi ei de aerul tare al vedetismului.
Noi, ăştia din presa scrisă, avem noroc că nu suntem încă luaţi în vizor. Aţi vedea o ştire despre Ion Cristoiu care şi-a pierdut cărţile la academie? Sau cu Tolo care nu numără din principiu cornerele? N-ar fi mai bine să-i lăsăm pe alţii să fie “vedete”?
