„Şcoala te disciplinează. /Şcoala te-nvaţă să reuşeşti./ Şcoala ta e productivă./În fiecare an dă elevi reuşiţi./Dă cetăţeni reuşiţi care vor produce reuşite./Ai 11 ani şi nu eşti un copil dresat./Ai 11 ani şi nu vrei să te faci ce vor alţii./ Tot ce-ţi place nu e în manual./ Pentru tot ce ştii nu primeşti notă." Câte ceva despre toate astea în cel mai nou spectacol de la Green Hours:„Copii răi".

Mai sunt unii care cred că şcoala românească ar fi foarte valoroasă. Iar exemplele provin exlusiv din zona olimpicilor sau a copiilor supradotaţi, uitând că astea sunt, de fapt, excepţiile de la regulă şi că majoritatea reuşitelor sunt datorate banilor pompaţi de părinţi în meditaţii. Încă sunt oameni care fac legi şi regulamente în domeniul educaţiei, care susţin că avem un învăţământ performant, dar pe propiii copii îi trimit la studii în străinătate.

Dintre multele probleme cu care se confruntă şcoala românească, una a ieşit în evidenţă în ultimul timp: violenţa. Poate nu s-a schimbat, de fapt, nimic în ultimii ani şi de vină e doar setea de sezaţional a mass-media. Poate e doar lipsa de ocupaţie a unor „jurnalişti" care descoperă din când în când filmuleţe pe „youtube" şi aşa îşi justifică activitatea. Cert e că până acum nimeni nu a încercat să meargă mai departe, să caute şi cauzele, nu numai să „dezbată" în gol, ore în şir, cu „specialişti" care ştiu şi ce mişcări va face Gaddafi şi cât de bun este ultimul roman al lui Llosa. Şi dincolo de reacţia strict emoţională de genul „vai, nu se poate aşa ceva", de eventuale discuţii la scara blocului, de câteva „mustrări scrise" şi note scăzute la purtare, nu se întâmplă nimic altceva.

Noile tehnologii, dorinţa tuturor, de la 2 la 80 de ani, de a ajunge „vedete" şi cuvântul care apare chiar şi în fiecare buletin de ştiri, „distracţie" au generat un alt tip de prostie. Oare să comiţi o infracţiune, s