Înainte de ’89 se ciordea cu sacul sau cu portbagajul. Azi, se fură cu containerul sau, mai rău, cu vaporul. Sursa: CODRIN PRISECARU
Personajele porturilor, indiferent de pe ce continent şi din ce secol, au fost, de când se ştie, o adunătură heteroclită de indivizi puşi pe căpătuială. O cloacă de interese particulare, dirijate de cele ale şefilor de provincii sau de stat. Cu cât mai mare portul, cu atât mai mare miza. Marinarii, oamenii care au ales calea valurilor, sunt la mijloc. S-au adaptat. Oameni duri, pe care marea i-a acceptat cum sunt. Pe apă, comandantul răspunde în faţa lui Poseidon. Pe mare, Dumnezeu pare livresc. Pe uscat, oamenii mării devin unelte. Argumentul e şpaga. Corupţia din porturi a creat personaje literare încă din antichitate. Cele reale au rămas, în genere, necunoscute.
Nea Ioan Ciocan, pilot în port de 35 de ani, şi inginerul Petre Covacef, în vârstă de 75 de ani, zis "Nea Petrică Stabilopod", sunt doi dintre oamenii exponenţali ai actualului port Constanţa. Nu sunt sfinţi, doar oameni de port. Cu bune şi rele. Au un atu, ajunşi la vârsta senectuţii, le zic pe bune!
Nea Ioan şi fierul vechi
Până şi guvizii din Constanţa îl ştiu pe nea Ioan. Bătrânul de 69 de ani e în port din ‘66. De 45 de ani. A luat-o de jos: marinar, timonier, nostrom şi căpitan de remorcher. De 32 de ani, are cea mai dificilă meserie portuară. E pilot maritim. A pilotat toate tipurile de nave: cargouri, petroliere, port-containere, mineraliere, Ro-Ro-uri şi nave militare. "Pilotul trebuie să ştie portul ca pe buzunar. Asta e treaba mea. Ca trafic, anii de glorie au fost de prin ’70 pân’ la Revoluţie. Erau nave legate în dană dublă, triplă şi chiar cvadruplă. Era o chestie artificială. Aveam 300 de nave şi jumate erau «parcate» în porturi româneşti! În radă erau minim 50 de vapoare. Au fost şi 120, în ’83! Stăteau nav
