Proiectul de modificare a Constitutiei prezentat de Traian Basescu propune o reforma politica esentiala pentru statul roman, dar cu sanse minime, daca nu chiar nule de adoptare. Ele pun degetul pe cateva rani supurande ale societatii romanesti si cea mai buna dovada a sensibilitatii este reactia furibunda starnita de proiect in clasa politica.
Din start am sa spun ca refuz categoric sa discut despre aceste propuneri in termeni de "Constitutia lui Basescu". Traian Basescu nu va beneficia de propunerile sale, chiar daca ele, in mod miraculos, ar fi adoptate. Domnia sa si-a inceput mandatul pe actuala Constitutie si, daca nu se schimba cu totul dreptul nostru constitutional, pe aceeasi Constitutie isi va si incheia mandatul. Adica procedura sa de suspendare nu va fi modificata, iar puterile sale nu vor fi modificate. Ba chiar primul presedinte caruia i-ar fi aplicate noile prevederi ar putea fi Crin Antonescu.
Daca depasim asadar aceasta obsesie nationala stupida, eu nu vad nimic rau in cele mai multe dintre propunerile presedintelui. Si nici n-am auzit argumente fundamentate impotriva lor, ci exclusiv traditionale injuraturi antiprezidentiale. Asadar, eu nu vad ce e rau in faptul ca presedintele, sa zicem, Antonescu nu va putea fi suspendat doar pentru ca asa vrea intr-un anumit moment o alianta conjuncturala dintre PSD si PDL (nu radeti caci n-ar fi nicio surpriza, dar absolut niciuna), ci doar daca magistratii Curtii Constitutionale ii certifica vinovatia.
Nu vad nici ce e rau sa fie limitata posibilitatea Parlamentului de a bloca procedurile, asa cum s-a intamplat inainte de alegerile prezidentiale, si obligarea lui sa se pronunte, indiferent cum, dar sa se pronunte, asupra unei nominalizari de premier si cabinet intr-un anumit termen. E mai bine sa stam in crize politice infinite? Nu vad ce e rau in eliminarea prezumtiei caracter