Inegalabilul artist liric Dan Iordăchescu împlineşte astăzi 81 de ani. La mulţi ani, maestre!
„Pentru ziua mea aniversară, la început, lăsaţi-mă să fiu omul care spune ce crede, face ce crede şi, mai ales, crede în ceea ce face. Vremurile de acum sunt ca un spectacol de proastă calitate. Aştept cu nerăbdare să se tragă cortina şi să înceapă un altul, cel adevărat, al românilor cu drag, respect şi iubire de oameni şi de pământul lor. Timpul mi-l ocup, în general, cu mine însumi, căci am nevoie de mine! Ştiu cine sunt, cine am fost, cine voi rămâne. În pofida răutăţilor celor câtorva – puţini, dar potenţi – din muzică, operă, instituţii muzicale, din politică. Ceilalţi – cei mulţi – de aici şi de pretutindeni îmi respectă valoarea.
Îmi pare rău că publicul sau o mare parte din el nu ştie că am dus sufletul şi spiritul românesc prin cântul meu în cinci continente, în 331 de oraşe, 61 de capitale, 61 de ţări ale lumii – începând cu România, în 262 de turnee artistice – concerte şi Operă. Îmi pare rău că lumea nu ştie că posed
13 mari premii internaţionale, dintre care Marele Premiu Jubiliar W.A. Mozart, fiind singurul artist liric căruia i s-a decernat la Salzburg în 1956 acest premiu.
Destinul meu ca artist internaţional ar fi fost – probabil – mai generos, fiind al altora, şi nu al României. Dar mă gândesc totuşi că în tinereţe, la 26, 28, 29 de ani, am fost trimis pe bursele statului român la studii de masterat şi perfecţionare la Paris (18 luni), la Roma (două luni), la Salzburg (trei luni) şi am devenit ce am fost şi sunt. La fel s-a întâmplat cu marii mei colegi, baritonul Nicolae Herlea şi tenorul Ludovic Spiess.
Dar, în legătură cu România, trebuie să afirm că ţara mea de astăzi este foarte departe de ceea ce speram în decembrie 1989! Prea mulţi sunt împotriva celor care au sperat în adevărata libertate şi democraţie.
Există
