- Social - nr. 793 / 2 Iunie, 2011 Opagina vie a acelei istorii halucinante, numita Holocaust, esteDomnulProfesor Samuel Csernovits, ajunsacumla venerabila varsta de 86 de ani. Dovada incontestabila a faptului ca a trait acele vremuri teribile este numarul tatuat 10.940, aplicat pe antebratul stang, atunci cand a fost luat in evidenta in lagarul mortii de la Auschwitz – Birkenau. - In urma cu peste 67 de ani, erati aproape un copil, Domnule Profesor. Ce vi s-a intamplat atunci? - Nu eram chiar un copil, aveam19 ani, eram deja calificat in meseria de croitor, constient de grozaviile care se intampla. De exemplu, am fost obligati sa purtam, ca semn de subjugare, steaua galbena, pe partea stanga a hainei. In toti acesti ani, nu am uitat nimic. Era primavara, in noaptea de 3 spre 4 mai 1944, cand jandarmi horthisti, cu palarii mari, impodobite cu pene de cocos lungi, ai regimului fascist, au spart usa casei parintesti si au urlat: "Jidani imputiti, aveti zece minute sa va strangeti 20 kilograme de lucruri si sa iesiti in strada!”. Tata, om profund religios, ar fi vrut sa isi faca rugaciunea, dar nu i-au permis, mama a adunat cateva lucruri si putina mancare ce o aveam in casa, pe care le-a aruncat intr-un pled legat cu sfoara. Eram impietriti cu totii, nu stiam ce se va intampla cu noi. Cei doi frati mai mari fusesera dusi in detasamente de munca, dar nu mai stiam nimic de ei. Acasa mai eram patru. In acea zi, au fost adunate toate familiile de evrei din oras si de pe strada noastra. Sute de copii, fete tinere, baietandri, barbati si femei cu prunci, mosnegi catre 90 de ani, oameni bolnavi. Dupa un mars istovitor, prin arsita zilei, in care multi au lesinat din cauza slabiciunii si a lipsei de apa, spre seara, am ajuns cu totii in fata fabricii de caramizi, lovita de criza economica si lasata de izbeliste, imprejmuita cu gard de sarma ghimpata. Acolo, sub cerul liber,