Acesta este mesajul esenţial al ambasadorului american la Bucureşti, Mark Gitenstein, transmis la conferinţa sa de presă, din 2 iunie.

În discursul susţinut în faţa unei săli pline de jurnalişti, atraşi de lansarea proiectului hărţii prezenţei americane în România, distinsul diplomat a răspuns practic la multele întrebări, acumulate în timp, generate de aşteptările opiniei publice româneşti.

Efectele calculate ale acestui eveniment – organizat de oficiul pentru relaţii publice al ambasadei Statelor Unite – sunt: 1.) de a fi consolidat încrederea celor ce pun temei pe parteneriatul strategic cu America; 2.) de a fi diminuat semnificativ dubiile celor timoraţi de cântecele de sirenă ale Moscovei, imaginându-şi că, din nou, România va fi cedată Răsăritului, sub pretextul unor zone de complementaritate, într-un irealist proiect rusesc de împărţire a protecţiei Europei, printr-un scut antirachetă comun cu americanii; 3.) de a fi dat un semnal extrem de puternic Kremlinului – şi pe această elegantă cale -, că în privinţa intereselor americane în România, strategice, politice, economice, culturale şi militare, nu mai este nimic de negociat.

Alocuţiunea a început şi s-a finalizat cu mesajul cheie:”Suntem împreună, pentru totdeauna.”

Esenţa discursului? A fost focalizată pe modul în care a început proiectul menţionat, în urmă cu un an şi jumătate, pe felul în care s-a constituit baza de date, necesară unei acţiuni eficiente, pe vizualizarea informaţiilor obţinute pe harta României, menită să reflecte dinamica acţiunilor americane, în întreg arealul românesc.

Diplomatul a oferit maximum de repere, pentru a răspunde astfel nu puţinilor ignoranţi care, la modul empiric – asta ca să nu utilizez un termen neacademic – au tot reiterat, cu premeditare, chestiunea avantajelor zero, ale aliatului român, în relaţia specială cu partenerul strategic de pest