- Editorial - nr. 793 / 2 Iunie, 2011 Au trecut, asadar, 21 de ani de la prabusirea dictaturii comuniste. Ei si? S-a schimbat ceva in mentalitatea politicianului roman postdecembrist? Impresia pe care au lasat-o, in repetate randuri, parlamentarii (vizam doar principala institutie a democratiei) – cand e vorba sa voteze, potrivit constiintei ca fac un bine general, nu la comanda – este aceea a Limaxului. Ce e Limaxul? Un soi de melc scarbos, fara sira spinarii, ca si restul speciei, dar si fara cochilie, ceea ce-l face si mai vulnerabil, tarandu-se si imbalosand in trecere totul. Senzatia aceasta urat mirositoare ne-au produs-o noua, votantilor, aproape toti parlamentarii din arcul puterii, cand raman tintuiti in fotolii, respectand ca o turma ordinul de a nu participa la vot. Cand s-a dezbatut, bunaoara (ca sa dam doar un exemplu) asupra Codului Muncii (de importanta capitala pentru tara) au fost doar cinci exceptii de oameni demni: patru au votat la vedere contra motiunii, iar unul, Mircia Giurgiu (PDL), a avut curajul de a vota "pentru”, ceea ce i-a adus mania lui Boc: "il vom exclude”. Nu este aceasta o combinatie de arivism si lasitate testata cu succes in "Epoca de Aur”, cand nimeni nu indraznea sa "cracneasca” in fata conducerii de partid si de stat?! Penibila, apoi, insistenta cu care Boc numeste, nu o data, USL "uniunea socialista”. A apara drepturile sociale nu inseamna a fi socialist, n-ar fi nimic condamnabil in asta, mai ales ca in multe tari UE partide socialiste puternice au fost sau sunt la putere, Or, apropo, PDL, pana in 2006, cand Cotroceniul l-a revopsit peste noapte, a fost el insusi "socialist”, iar in 2009 a luat guvernarea in "uniunea socialista” cu PSD. Azi, nu mai prea stie ce e. Oricum, refuzand ideea de stat social nu e nici barem "democrat-liberal”. Mai curand, promovand aproape exclusiv interesele investitorilor straini si ignorand pe