Pentru prima dată de când particip la diverse manifestări care presupun depuneri de coroane pot spune că sunt un om liniştit. Ieri dimineaţă a avut loc a asemenea ceremonie dedicată Zilei Eroilor. Pentru prima dată oamenii politici, indiferent dacă fac sau nu parte din administraţia publică locală, nu au rostit niciun fel de discurs. Pentru o oră a fost vorba numai de eroi. Copii cu flori în mână au umplut treptele din jurul Monumentului Eroilor şi, după o slujbă religioasă scurtă şi la obiect, aşa cum impune solemnitatea momentului, a vorbit, chiar din suflet, un veteran de război.

Putem trece, astfel, cu vederea faptul că imnul a fost tăiat de regie la jumătatea strofei sau că liderii PSD care erau mai ieri alaltăieri umflaţi de sentimente patriotice au lipsit cu desăvârşire. Iată că lipsa discursului politic ne face să uităm asemenea scăpări şi ne acordă prilejul ca, măcar pentru o oră, să ne aducem aminte de oamenii care au luptat de-a lungul istoriei pe diverse fronturi mânaţi de ideea unui stat naţional, independent, unitar şi indivizibil. Trecute vremurile din iarna acestui an când ni se vorbea despre „hazna”.

Puţină decenţă şi un strop de respect faţă de identitatea noastră naţională cade bine în volumul incomensurabil de acţiuni lipsite de cap sau coadă a clasei noastre politice.

Pentru prima dată de când particip la diverse manifestări care presupun depuneri de coroane pot spune că sunt un om liniştit. Ieri dimineaţă a avut loc a asemenea ceremonie dedicată Zilei Eroilor. Pentru prima dată oamenii politici, indiferent dacă fac sau nu parte din administraţia publică locală, nu au rostit niciun fel de discurs. Pentru o oră a fost vorba numai de eroi. Copii cu flori în mână au umplut treptele din jurul Monumentului Eroilor şi, după o slujbă religioasă scurtă şi la obiect, aşa cum impune solemnitatea momentului, a vorbit, chiar din suflet,